Cand e timpul sa spui ”Da”?

Oare cu trecerea anilor devenim mai nesigure pe noi, mai indecise, mai pretenţioase si mai cârcotaşe? Oare nu ar trebuii cu timpul odată cu maturizarea noastră sa dobândim acel al 6-a simt care sa ne facă sa deosebim imediat bine de rău si sa ne fie mai uşor sa decidem? Am observat ceva îmbătrânim si odată cu maturizarea vin un milion de întrebări, întrebări pe care in trecut cu siguranţă nu ni le-am fi pus, am fi luat totul mult mai uşor aşa cum ne-ar fi fost dat, am fi trăit fiecare moment aşa cum este el si ne-am fi bucurat de el fara sa ne gândim “oare fac bine?, si “daca nu fac bine, care vor fi consecinţele?” . Daca as fi fost ceruta in căsătorie in urma cu 6 ani, as fi ţopăit in sus de bucuriei, l-aş fi luat in braţe si l-aş fi sărutat cu foc, iar cu nişte ochi mari in care s-ar fi reflectat toate minunile lumii as fi spus “DA”, iar in acel moment in mintea mea s-ar fi desfăşurat un adevărat scenariu demn de filme siropoase de dragoste. Petrecerea de nunta, distracţie pana dimineaţa, cadouri ,prietene in jurul meu, eu prinţesă in centrul atenţiei, el al meu, cu siguranţă ca nu va mai pleca niciodată de lângă mine. Iar scenariul nu se termina aici, apoi îl vad in fiecare seara lângă mine, adorm cu capul pe pieptul lui, dimineaţa ma trezeşte cu aroma cafelei proaspăt făcute, zile vesele lângă el, cineva care sa ma aştepte când ajung acasă, in mintea mea de îndrăgostită in alt episod al telenovelei mai apare si un copil, frumos si rotofei, alături de care sa ies in parc sa ma plimb in fiecare zi cu celelalte mămici, vizite la părinţi cu mândria de nepot. In ochii mei se concentrează toată viaţa mea intr-o singura clipa in momentul in care am rostit “DA”. Si totuşi… daca nu spui da in acel moment ce se întâmpla?

Va spun eu ce se întâmpla te trezeşti la 26 de ani după mai multe povesti siropase eşuate, când deja te-ai lovit cu capul de pragul de sus si ai văzut de nenumărate ori pe cel de jos, in care un simplu “DA” ridica o serie de “oare ce va fi?” si atunci povestea siropoasa se transforma in drama cu mult prea multe episoade sa ajungi sa vezi finalul. Iar petrecerea de nunta devine o adevărată bătaie de cap, rochiile parca nu mai vin niciuna aşa cum trebuie, si parca toate bat spre penibil aşa de transparente si pline de de strasuri de prost gust, in care petrecerea de nunta pana dimineaţa se transforma in “oare când pleacă invitaţii sa apuc sa ma mai odihnesc si eu?”, cadourile se transforma in prea multe cioburi inutile, “eu prinţesă in centrul atenţiei?”..hm-hm, mai degrabă studiata de bunicile care stau retrase in colt la petrecere si care vorbesc pe ascuns ca “in sfârşit s-a măritat si ea!” desi eu mereu am considerat ca e prea devreme la 26 ani, si apoi cine spune ca daca l-ai luat de soţ e definitiv al tau, asta nu iţi garantează nimeni, nici măcar verighetele, care sunt doar simple bijuterii simbolice. Iar seara…adormi cu capul pe pieptul lui numai in cazul in care nu ai venit aşa de obosita de la servici încât sa adormi înainte sa iasă el de sub dus, iar dimineaţa “ce aroma de cafea?”, cu siguranţă tu vei fi mai matinala ca el, ai nevoie de mult mai mult timp pentru a te aranja, in timp ce el se va trezii cu 10 min înainte de plecare va bea pe fuga cafeaua, “făcută de tine bineînţeles” pune ceva repede pe el si iese grăbit din casa. Apoi vine copilul, nopţi nedormite, copilul face febra, colici si mai stiu eu ce…orice numai sa te tine treaza pana dimineaţa, apoi devii invidioasa pe el ca iese, socializează la locul de munca in timp ce tu plimbi copilul in parc împreună cu alte mămici robotei care nu au alt subiect de discuţie decât ce a mâncat copilul ei in acea zi si ce bolboroseli fara înţeles a mai scos astăzi. Iar tu eşti acasă, calci, speli, faci curat, orice este nevoie pentru a umple timpul pana când el vine acasă…el un adult care te lega inca de lumea exterioara.

Si uite aşa devii tot mai îngrozită de eventualul moment, nu ai trăit tu pe pielea ta toate aceste, dar ai cules aceste informaţii de la prietenele tale care au spus “DA” cu mult timp înainte sa ajungă la vârsta in care sa gândească la toate astea.

Si atunci când este cel mai bine sa spui “DA”, când nu şti ce te asteapta si sa te loveşti de toate când deja ai făcut pasul asta? Sau mai târziu când ştii la ce te înhami?

O cititoare fidelă

Iti mai recomand:

Alegerile iti hotarasc viata