Personalitate
(25 comentarii)
13 February 2010, scris de cristina
La categoria Personalitate
Cum iti influenteaza teama viata
Asculta varianta audio a articolului AICI
A fost o vreme cand am ales sa stau si sa patrund in mintea mea pentru a descoperi ce anume ma stopeaza in drumul meu. Uneori te gasesti aseptand un semn care sa iti transmita pe cale divina motivul pentru care lucrurile nu se intampla asa cum vrei tu. Cand nu intelegi de ce lucrurile nu se intampla asa cum iti doresti , un sentiment de neliniste se instaleaza in viata ta. Ai vrea sa primesti indicii sau pur si simplu sa ti se spuna care e motivul pentru care ai ajuns aici. Apasarea reprezinta un chin si te macina. Daca nu incepi sa cauti cauzele, momentele se prelungesc si agonia capata granite .
Teama te ingradeste si te opreste sa obtii ceea ce vrei. Asta a reprezentat descoperirea mea in calatoria spre evolutie – cu cat am capacitatea sa observ acest lucru, cu atat observ in jurul meu valente ale fricii in majoritatea oamenilor.
Poate ca iti place o persoana si ti-e teama sa o inviti in oras, asa ca pleci ramanand cu un gust de dezamagire .
Poate ca iti doresti sa deschizi o afacere, dar vezi toate obstacolele inainte de a porni la actiune si pana la urma te decizi sa abandonezi ideea pentru ca toate scenariile par imposibil de realizat. Preferi perfectiunea in locul actiunii si in final ajungi sa ingropi ideile pe care le-ai avut inainte de a le pune in practica. In fiecare zi o multime de oameni sunt impiedicati sa-si atinga visurile datorita acestor obstacole imaginare.
Am trait pe pielea mea acest sentiment si aceste temeri nejustificate si te intreb astazi:
De cate ori ai vrut sa pui capat unei anumite situatii nesatisfacatoare dar teama unui pericol imaginar si-a spus cuvantul si ai abandonat?
De cate ori ai vrut sa initiezi un proiect, o relatie, sa faci un pas spre un lucru pe care ti-l doreai si te-ai trezit abandonand ideea inainte de a face macar un pas?
In ochii tai visul in sine a devenit un inamic, si nu te puteai insela mai mult pentru ca inamicul tau nu e nici pe departe dorinta, visul, obiectivul tau. Ceea ce te retine in a obtine ceeea ce iti doresti nu este maretia sau importanta obiectivelor tale. Limitele nu isi gasesc locul aici si indiferent de cat de importante si marete ti se par aspiratiile tale nu sunt niciodata “prea mult”.
Poate ai sa te impotrivesti acestei idei si vei gasi milioane de scuze pentru care nu poti ajunge acolo unde iti doresti – insa nu ma convingi. Potentialul tau este enorm. Resursele umane sunt de o amploare inimaginabila, singurul tau obstacol il reprezinta ignoranta si lipsa de informatie care te ajuta sa folosesti acest potential in avantajul tau.
Cine te impiedica? Ce te retine in acest drum? Care este dusmanul tau numarul 1?
Oricare ar fi raspunsul tau, va scoate la iveala acelasi lucru.
Teama.
Asa este: temerile iti guverneaza viata si atata vreme cat te vei lasa condusa de acestea vei continua sa ramai blocata in lipsa de actiune.
Teama de saracie?
Teama de critica?
Teama de boala?
Teama de respingere?
Teama de abandon?
Teama de moarte?
Care e lista cu temeri care te conduce prin viata?
Eu personal multa vreme am fost guvernata de teama de abandon. Cand esti implicata intr-o relatie de iubire dependenta , teama de singuratate, teama de a nu-ti pierde obiectul iubirii iti poate face viata un calvar. Vrei sa spui stop, vrei sa pleci dar parca ceva te tine legata in loc. Constientizezi ca emotiile toxice au pus stapanire pe tine insa nu stii ce anume nu te lasa sa pleci.
Aida e implicata intr-o relatie si imi spune mereu:
‘’Nu mai pot, nu mai rezist, aceasta relatie imi consuma toata energia , nu mai am putere, si totusi ramane in acelasi loc pentru ca teama de a ramane singura cu ea insasi in aceeasi incapere e mai puternica decat orice. Golurile interioare pe care nu si le-a acoperit si care acum sunt completate de existenta unei persoane in viata ei nu ii dau voie sa plece.
Pana nu va invata sa isi accepte teama si sa o foloseasca in favoarea ei pentru a invata sa se iubeasca pe sine si pana nu se va accepta pe sine pentru a depasi nevoia acuta a unei alte persoane in viata ei, indiferent daca emotiile pe care i le confera sunt toxice, nu va fi capabila sa dezvolte o relatie santoasa. Teama de a fi abandonata ii va influenta comportamentul si ii va cuprinde gandurile si actiunile astfel incat va ajunge sa fie abandonata cu adevarat.
Ce poti face?
Indiferent care e temerea care te tine pe loc si nu iti da voie sa evoluezi sau sa iesi din situatiile care nu iti sunt favorabile, primul pas este sa descoperi si sa constientizezi concret care este aceasta.
Pasi de actiune.
Infrunta-ti teama: De fiecare data cand infrunti una din temerile tale castigi 3 calitati importante:
Putere
Curaj
Incredere
Ceea ce va urma va fi mult mai usor . Si daca trebuie sa te descurci cu o temere , oricare ar fi si mai tarziu realizezi ca i-ai supravietuit, multe lucruri de care te-ai temut in viata ta vor incepe sa dispara si sa capete o importanta mult mai mica.
Poti chiar sa ajungi la concluzia ca nu aveai motive sa iti fie teama. Totul e relativ. Si fiecare triumf , fiecare problema, teama, experienta devine mai mare sau mai mica ca si importanta, in functie de situatia cu care o compari.
Pentru a capata o perspectiva extinsa a experientelor umane si pentru a te dezvolta trebuie sa actionezi si sa iti infrangi teama.
Actiunea distruge teama
In mintea ta lucrurile par foarte dificile si infricosatoare de la distanta. Daca te decizi sa actionezi ai sa vezi cum aceasta bula se risipeste . De ce? Hai sa trecem la urmatorul pas
Actioneaza si mentine-te ocupata!
Poti sa stai si sa astepti ca increderea si curajul sa iti bata la usa . Daca o faci poti trai exact efectul invers. Cu cat te gandesti mai mult , cu cat mai mult teama vei construi in jurul tau.
De multe ori contruim monstri infricosatori in mintea noastra. Poate din cauza lucrurilor pe care le vedem la stiri, la televizor sau in filme; sau poate ca ajungi sa gandesti atat de mult incat mintea incepe sa creeze scenarii ingrozitoare cu ce s-ar putea intampla. Probabil ca ai observant ca in viata 80 la suta din grijile noastre nu ajung niciodata sa se adevereasca. In schimb cand actionezi contra unei temeri, o sa vezi cum aceste ganduri se disipa si de multe ori castigam curajul de care avem nevoie facand lucrurile de care ne e teama, nu invers.
Teama se bazeaza de cele mai multe ori pe interpretari ale mintii
Oamenii au tendinta sa caute patternuri, modele. Problema este ca de cele mai multe ori le gasim pe cele negative, bazate pe una sau doua experiente, sau pe situatii judecate gresit sau pe baza unei neintelegeri in comunicare.
Cand te identifici cu gandurile tale vei crede orice iti spun ele. O practica folositoare ar fi sa nu-ti iei chiar toate gandurile in serios. De multe ori ele si memoria ta sunt destul de nepotrivite.
Insa acest lucru nu este tot timpul negativ pentru ca te ajuta sa te deschizi, sa re-examinezi credintele vechi care se bazeaza pe anumite experiente pe care le-ai interpretat intr-un mod mai putin folositor. Te deschizi si incerci din nou sa vezi ce se intampla de aceasta data, in loc sa ramai blocata in ganduri, lipsa de actiune si temeri.
Nu te agata de iluzia ta de siguranta
‘’Siguranta este de cele mai multe ori o superstitie. Nu exista in natura.. Viata este ori o aventura indrazneata ori nimic.”
Hellen Keller
De ce oamenii nu-si asuma riscuri? Sa fie oare doar pentru ca sunt paralizati de teama?
Am sa-ti spun ca nu. Un alt mare motiv pentru care oamenii nu-si infrunta temerile este pentru ca ei cred ca sunt in siguranta unde se afla acum. Dar adevarul este ca siguranta e o supersitite, e creata de mintea noastra pentru a ne face sa ne simtim confortabil. Dar nu e nimic sigur, viata inseamna necunoscut si nesiguranta.
Exista posibilitatea sa ramai fara loc de munca.
Cineva s-ar putea desparti de tine si sa plece
Boala e probabil sa te loveasca
Moartea intr-o anumita circumstanta tot va veni. NU poti controla momentul.
Cine stie ce s-ar mai putea intampla?
Aceasta superstitie nu este neaparat doar negativa. Este creata de mintea ta ca sa poti functiona in viata. Nu are sens sa devenim paranoici gandindu-ne la toate lucrurile negative care se pot intampla, insa nici nu e bine sa ne agatam de iluzia sigurantei. E nevoie sa gasesti un echilibru unde sa nu devii obsedat de necunoscut, dar sa costientizezi ca e acolo si sa traiesti ca atare.
Cu cat incetezi sa te agati de aceasta iluzie totul devine mai interesant si mai incitant. Nu iti mai construiesti ziduri in jurul tau si nu iti mai setezi limite pentru a te simti in siguranta, pentru ca oricum aceste ziduri nu te pot proteja.
Fii curioasa!
Cand esti blocata in temeri, esti inchisa. Ai tendinta de a crea diviziune in mintea si in lumea ta. Creezi bariere intre tine si ceilalti oameni. Curiozitatea pe de alta parte vine la pachet cu anticipare si entuziasm. Te deschide. Iar atunci cand esti deschisa ai lucruri mai distractive la care sa te gandesti decat sa te concentrezi pe temerile tale. Curiozitatea te ajuta sa castigi intelegerea anumitor lucruri, si cu cat intelegi anumite lucruri, cu atat norii de teama dispar.
Emotiile pe care le experimentezi sunt adesea rezultatul gandurilor tale. Modifica lucurile asupra carora te concentrezi si iti poti schimba sentimentele in legatura cu acele lucruri.
Cum devii mai curioasa?
Una din cai este sa te intorci in trecut si sa iti amintesti toate momentele interesante pe care le-ai trait datorita curiozitatii si multimea de lucruri pe care le-ai descoperit si experimentat datorita ei. Curiozitatea este un obicei. Cu cat esti mai curioasa, cu atat devii mai curioasa. Si in timp, devine o parte naturala din tine.
Inlatura separarea! Inlatura teama!
Ego-ul vrea sa iti divizeze lumea. Vrea sa contruiasca bariere dupa bariere si iubeste jocurile de comparare: jocurile in care oamenii sunt diferiti de tine, jocurile in care esti mai buna sau mai rea decat altcineva. Toate acestea creeaza frica. Actionand in sens invers inlaturi teama.
Nu exista o separare reala intre oameni. Ca suntem la fel si nu exista separare intre oameni poate suna ciudat.
Dar un gand pe care poate ai vrea sa-l incerci este ca fiecare persoana pe care o cunosti este un prieten.
Un altul este sa incerci sa iti dai seama ce parte din tine o vezi in persoana cu care intri in contact.
Exista adesea frame-uri ale mintii cand intalnim pe cineva. Fie ne intrebam cu ce suntem diferiti fata de persoana respective, fie ne intrebam in ce privinte ne asemanam. Primul frame e determinat de ego, care incearca sa creeze divizare si caruia ii place sa judece oamenii pentru a-si intari simtul de sine.
Celalalt creeaza caldura, deschidere si curiozitate. NU mai lasa loc judecatii.
Acest lucru nu e usor mai ales daca timp de atatia ani am pastrat in minte primul frame. Dar poti intra in cel de-al doilea urmand pasii pe care ti i-am prezentat.
Pe masura ce iti infrunti temerile, separarea si barierele pe care le-ai creat in jurul tau dispar incet incet. Te apropi si te simti mai conectata cu oamenii cu care interactionezi.
Cu actiune, curiozitate si intelegere devenim mai apropiati unii de ceilalti, invatam sa ne intelegem mai bine pe noi insine si pe ceilalti, ne vine mult mai usor sa ne cunostem , sa vedem anumite parti din ei reflectate in noi.
Cu drag
Cristina
25 Comentarii la “Cum iti influenteaza teama viata”
Postati un comentariu
Inscrie-te la newsletter si ai acces imediat la pdf-urile gratuite "Arta feminina a dragostei" si "Cum sa-l faci sa ramana laga tine"?
Ce mai citesc?
- Arta Educatiei
- Bani pe Net
- Casa sufletului
- Cod Rosu
- Comunicare in relatii
- Creativitatea
- Cum arata creativitatea?
- Dear.ro
- Dekora
- Despre iubire
- Dezvoltare personala
- Femeia de suces
- Florin Puscas
- Incultura.ro
- Moda feminina
- Nlp Mania
- richie’s day
- Stil masculin
- Succes Dublu
- Ten perfect
- Top Habits
- Workshop de seductie
Utile
Tags
SUper interesant ceea ce ne-ai spus tu cristina:) felicitari pt articolul acesta super interesant!!
Multumesc, pentru acest articol.
Teama insa de abandon,de singuratate raman greu de invins…
felicitari pentru articol, Cristina.
felicitari si pentru varianta audio. Te-am ascultat cu mare placere. Vocea ta ma convinge de greutatea celor spuse de tine mai mult decat simpla lor lecturare. Ma convingi ca ai drepate! Felicitari pentru idee!
Si da, ai dreptate, daca iti invingi teama ai doar de castigat.
Viata mea s-a schimbat radical cand am trecut la actiune. Acum cca 20 de ani, credeam ca am sa raman fara serviciu, dar, simpla mea prezenta la locul potrivit, in momentul potrivit a facut sa castig un loc de munca la care nici nu as fi visat. Apoi mi-am completat studiile si asa am devenit omul care sunt azi, de care sunt foarte mandra. Si cand ma gandesc cat de mult ma temeam ca am sa raman fara loc de munca…
Imi place foarte tare cum ai expus aceasta problema.Chiar astazi, am avut o activitate care implica a invinge teama de a fi respins. Acum ca am citit articolul, am realizat ca ceea ce spui este un mare adevar.Nu stii niciodata cum va fi decat daca incerci si nu facandu-ti tot felul de ganduri inainte de actiona.Poate ca fiecare din noi stie aceasta, dar in inconstient. Deaceea e bine sa existe cineva care sa iti spuna aceste lucruri , sa te “trezeasca”.
Nu exista un moment mai bun sa citesc acest articol.Suuper!!!
Exceptional de realist articolul, scris ca din “carte”, spun asta pentru ca am o matusa psihiatru care vorbeste exact ca si tine,cine poate poate, cine nu vrea sa tina cont de societate, barfa, clevetiri, respingeri, singuratate, uzantele societatii da, poate, dar cu ce pret… se vede din comentariile articolelor de pe Garbo..
Nu e tocmai usor sa alegi intre a ramane singur si a iubi cum spune prietena ta, intr-o relatie care iti consuma toata energia, desi nu se intelege exact motivul pentru care ar trebui sa “plece” din aceasta relatie, poti sa te consumi intr-o relatie iubind excesiv, ca o torta, dar primind inapoi tot dragoste, dar tot consum e, si poti iubi fara sa primesti prea mult sau chiar suferind in arderea/consumul in acea relatie. Depinde mult si care sunt cauzele pentru care ar trebui sa pui capat unei relatii, sa incerci sa abordezi pe cineva, sa incepi un job nou, o afacere, cand sa te extragi din ele si cum si mai ales daca poti si cu ce riscuri…
Se mai pune problema dupa cum ai spus, de cate ori in viata incerci si treama asta cu varsta devine mai pregnanta, intervin gandurile care tin de varsta experienta feeling, nu e usor sa fii dezamagit la 40-50 de ani, sa te consumi intr-o relatie sau sa nu ti cont de “normele “societatii, chiar daca unii o fac, nu toti avem taria sa facem ce vrem, ce credem ca ne-ar fi noua bine sau placut sau util sa facem..
In ultimul an am trecut printr-o experienta din care m-am extras, cum ar spune prietena ta, nu ma refer la o relatie de suflet ci la una mult mai complexa, care tinea de job si suflet, mi-a ajutat Dumnezeu sa ies, dupa ce am tras de mine cumplit, dar cu ce costuri?!!!! Spun ca mi-a ajutat Dumnezeu si nu “dezvoltarea personala” pentru ca nu a tinut de mine faptul ca s-ar fi putut sa nu pot sa ma extrag din cauza “legilor, regulamentelor, etc”", deaceea spun in ceea ce ti-am scris pana acum ca mai presus de noi si de ceea ce reusim prin “dezvoltarea personala” este Dumnezeu, acea mana nevazuta care le aranjeaza pe toate indiferent ce vrem sau avem noi curajul sa facem si credinta fiecaruia in el, meditatia nu este acelasi lucru cu rugaciunea, desi amandoua calmeaza, linistesc…De multe ori in viata, avem curajul de care vorbeai, actionam si in final tot ceea ce vrea Dumnezeu se intampla, pentru unii este benefic sa repete a actiona, pentru altii denota o prostie sa repeti de mai multe ori acest “curaj”. e ca si cum ai da cu capul in zid desi te-ai mai lovit de cateva ori..
Articolele tale ne ajuta mult in a ne pune intrebarea daca putem, daca e bine, dar hotararea cred ca defapt nu ne apartine, se numeste “soarta” sau pentru unii ajutorul Divin, dupa cum se vede unii reusesc sa supravietuiasca dupa ce au avut “curaj” si au actionat, altii nu au mai avut mijloacele necesare, de la sentimente pana la partea materiala si retur.
Numai bine si continua sa ne inveti cum sa…fiecare are meritul ca va reusi odata si odata sau nu…
Numai bine iti doresc,
L.A.
foarte interesant si foarte adevarat de asemenea…
Foarte frumos, interesant si adevarat. Sincer, mi-a placut.
Felicitari!
Toate cele bune!
E.D.
buna,
interesant dar vin si pun cateva intrebari :
- poti trai intr-o lume a ta atat de perfecta?
- crezi ca poti fii permanent atent la ce faci si sa iti impui sa invingi frica?
ma indoiesc…
- cata activitate mintala ai nevoie sa pui in toata actiunea asta ?
crezi ca nu poti gresi? teama spunea cineva….este impulsul de a merge mai departe…de ce ar trebui sa ma feresc de ea sa nu o recunosc si sa mi-o asum?
interesant dar prea generala vizualizarea si cred usor nerealista.
right GK ai perfecta dreptate, asa ne-a facut Dumnezeu, unii mai tematori, unii sa reuseasca sa treaca de teama si altii nu, din diverse motive, ce lume ar fi daca toti am fi fara teama si am actiona toti… o lume perfecta.. nu a fost nici pe vremea lui IIsus Hristos, daramite in zilele noastre….teama tot Dumnezeu a lasat-o, dezvoltarea personala ii ajuta pe unii sa incerce sa-si ia inima in dinti, dar daca gresesc dupa ce si-au invins teama si au actionat, cine plateste “ruperea”, fuga, alegerea in sine?!
Iti multumesc in fiecare zi tie si celorlalti colegi care ne ajutati sa invatam si sa exzistam in lumea de astazi ne este foarte greu dar eu incerc,cu sufletul este grea munca dar timpul ne arata ca voi ati avut dreptate dar incapatinarea mea ma dus intr-o directie total gresita mai mereu crezind ca poate,poate,niciodata nu am reusit .
Draga mea Cristina, esti extraordinara imi place foarte mult cum abordezi fiecare subiect. De cand sunt abonata astept cu nerabdare sa primesc din partea ta, urmatorul e-mail. Sunt curioasa sa vad ce tema ai sa abordezi, si crede-ma, ma uimesti de fiecare data.
Pot spune cu toata sinceritatea ca m-am regasit oarecum cam in tot ce ai scris ( de cand “te cunosc”). Mi-ai schimbat, sau mai bine zis m-am schimbat usor ,usor in urma articolelor tale. Am inteles multe lucruri pe care inainte nici macar nu le luam in considerare.
Iti multumesc ca existi !! …. si ca intamplarea a facut sa te cunosc si eu!!
Povestea mea incepe asa,ne-am intalnit la un curs de germana pe care l-am inceput amandoi in august(eu studenta 20 ani,iar el medic rezident 26)pana in octombrie nu prea ne-am remarcat,el venise la curs cu un coleg cu care si pleca,deci nu vorbeam mai deloc inainte sau dupa curs.Prin octombrie colegul sau n-a mai continuat si am inceput sa plecam catre metrou impreuna cu alti colegi.Intr-o seara imi spune ca am o pronuntie foarte buna si a inceput sa ma laude si sa intrebe la ce facultate sunt studenta,ce cursuri am si dupa ce pleaca el o colega imi spune cred ca te place!atunci a inceput sa-mi incolteasca in minte gandul ca ar putea sa ma placa(desi suna penibil,pana acum nu am avut nicio relatie si baietii cu care am intrat in contact au fost intotdeauna niste badarani si poate si faptul ca am avut probleme cu greutatea mi-a afectat mult increderea in mine,in prezent am o greutate normala).Si baiatul a inceput sa emite niste semnale din care reiesea ca m-ar placea,spre exemplu cand plecam mergeam de cele mai multe ori impreuna,o data insa l-am vazut ca a plecat inainte cu o colega si bineinteles ca eu am ramas in urma si nu am fugit dupa el,dar l-am observat dupa ce colega plecase ca se uita inapoi si a incetinit pasul,sau altadata eu am fost cea care a plecat inainte,nu l-am asteptat si dupa putin timp a venit fugind dupa mine si au fost multe astfel de semnale.Probabil ca sunt puerila dar dupa vreo doua intalniri total intamplatoare imi cere nr de tel.m-a sunat dupa 2 sapt sa ma intrebe un lucru banal si exact in seara aceea m-a invitat la o cafea.dar din luna ianuarie nici eu si nici el nu am mai continuat cursul si a devenit mai dificil sa ne vedem asa ca ii mai trimiteam cate un mesaj si el ma suna(in total ca i-am trimis 4 msj,si nu l-am sunat niciodata,deci nu cred ca l-am exasperat cautandu-l).Intr-o zi dupa 2 sapt in care nu a dat niciun semn de viata,ii dau mesaj si-l invit la teatru,imi da tel imediat si-mi spune “daca ma sunai cu o jumatate de ora inainte veneam“.in ziua urmatoare ma suna pt a 2 a oara din proprie initiativa si ma invita la film,dar de data aceasta am fost eu cea care n-a putut sa mearga pt nu eram in localitate.cand ma intorc dupa alta sapt ii trimit mesaj si-mi raspunde evident de la spital si-mi spune ca are garda.De mentionat ar fi ca in discutiile noastre mai facea unele apropouri cu tenta sexuala dar niciodata nu m-a pipait sau mai stiu eu ce,nici macar nu ne-am sarutat,in schimb ne tineam de mana ,in brate,ba chiar la sfarsitul unei intalniri m-a sarutat pe frunte.Problema mea este ca nu stiu ce sa cred ma place dar nu mi-o spune pt ca e timid sau pur si simplu am fost o distractie,un amuzament de care probabil isi mai aduce aminte doar atunci cand ii dau mesaje?Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea de dragoste adolescentina si sper ca-mi veti spune parerea dumneavoastra,daca faptul ca ma agat de el cu atata indarjire este doar teama de a nu-l pe unicul baiat care mi-a dat atentie??
Va multumesc!!!
Stiu ca am mai postat acest comment,dar chiar vreau o parere din afara…
Povestea mea incepe asa,ne-am intalnit la un curs de germana pe care l-am inceput amandoi in august(eu studenta 20 ani,iar el medic rezident 26)pana in octombrie nu prea ne-am remarcat,el venise la curs cu un coleg cu care si pleca,deci nu vorbeam mai deloc inainte sau dupa curs.Prin octombrie colegul sau n-a mai continuat si am inceput sa plecam catre metrou impreuna cu alti colegi.Intr-o seara imi spune ca am o pronuntie foarte buna si a inceput sa ma laude si sa intrebe la ce facultate sunt studenta,ce cursuri am si dupa ce pleaca el o colega imi spune cred ca te place!atunci a inceput sa-mi incolteasca in minte gandul ca ar putea sa ma placa(desi suna penibil,pana acum nu am avut nicio relatie si baietii cu care am intrat in contact au fost intotdeauna niste badarani si poate si faptul ca am avut probleme cu greutatea mi-a afectat mult increderea in mine,in prezent am o greutate normala).Si baiatul a inceput sa emite niste semnale din care reiesea ca m-ar placea,spre exemplu cand plecam mergeam de cele mai multe ori impreuna,o data insa l-am vazut ca a plecat inainte cu o colega si bineinteles ca eu am ramas in urma si nu am fugit dupa el,dar l-am observat dupa ce colega plecase ca se uita inapoi si a incetinit pasul,sau altadata eu am fost cea care a plecat inainte,nu l-am asteptat si dupa putin timp a venit fugind dupa mine si au fost multe astfel de semnale.Probabil ca sunt puerila dar dupa vreo doua intalniri total intamplatoare imi cere nr de tel.m-a sunat dupa 2 sapt sa ma intrebe un lucru banal si exact in seara aceea m-a invitat la o cafea.dar din luna ianuarie nici eu si nici el nu am mai continuat cursul si a devenit mai dificil sa ne vedem asa ca ii mai trimiteam cate un mesaj si el ma suna(in total ca i-am trimis 4 msj,si nu l-am sunat niciodata,deci nu cred ca l-am exasperat cautandu-l).Intr-o zi dupa 2 sapt in care nu a dat niciun semn de viata,ii dau mesaj si-l invit la teatru,imi da tel imediat si-mi spune “daca ma sunai cu o jumatate de ora inainte veneam“.in ziua urmatoare ma suna pt a 2 a oara din proprie initiativa si ma invita la film,dar de data aceasta am fost eu cea care n-a putut sa mearga pt nu eram in localitate.cand ma intorc dupa alta sapt ii trimit mesaj si-mi raspunde evident de la spital si-mi spune ca are garda.De mentionat ar fi ca in discutiile noastre mai facea unele apropouri cu tenta sexuala dar niciodata nu m-a pipait sau mai stiu eu ce,nici macar nu ne-am sarutat,in schimb ne tineam de mana ,in brate,ba chiar la sfarsitul unei intalniri m-a sarutat pe frunte.Problema mea este ca nu stiu ce sa cred ma place dar nu mi-o spune pt ca e timid sau pur si simplu am fost o distractie,un amuzament de care probabil isi mai aduce aminte doar atunci cand ii dau mesaje?Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea de dragoste adolescentina si sper ca-mi veti spune parerea dumneavoastra,daca faptul ca ma agat de el cu atata indarjire este doar teama de a nu-l pe unicul baiat care mi-a dat atentie??
Va multumesc mult!!!
Gata puiule daca vrei din afara si de bun simt, am aparut si sper sa “trag piciorul” cum se spune si sa mai apara si alte comentarii, tocmai ma dezabonasem de la primirea mesajelor pe aceasta tema si azi am primit iar mesajul, o fi un semn..
Avand in vedere ca am trecut prin viata datorita varstei, cazul tau sau ceea ce ai vrea tu sa primesti ca sfat nu este iesit di comun…
Intai de toate nu-ti mai face griji si complexe de cum arati, mai ales ca acum spui ca nu mai esti supraponderala, iata ca te-a ajutat Dumnezeu sa treci peste necazul asta de-l considerai ca este… desi uita-te in jurul tau sa vezi ce multe supraponderale sunt fericite si cu soti, prieteni, langa ele cu copiluti chiar…
Ai doua variante din start pana mai apar si altele..si nu uita te rog ca ai 20 de ANI, nu te mai chinui asa, nu ai 40-50 si esti singura, mai ales ca trebuie sa-ti cunosti valoarea deja, ai invatat germana care dupa cum am experimentat candva, este dificila pentru foarte multi imposibila..
deci, ce variante ai?
Ori exersezi “extirparea teamai” prin dezvoltarea personala pe care ai citit-o in articolul Cristinei, articol dupa cum am spus mai sus, scris ca la carte, din care poti invata sa lasi teama la o parte si sa ACTIONEZI! daca poti fa-o, ia tu initiativa si intreaba-l ce stil de relatie doreste, clar ataca-l tu prima, poate fi timid si sensibil sau ipocrit , ii place flirtul si preludiul, te testeaza sa vada cand te infierbanti, in timp ce el poate vad foarte bine sa flirteze si cu altele, poate sa te vada din cand in cand cand s-o potrivi si la voi programul…nu vezi ca picati intre ? bad timming … e in zodia taurului cumva? glumesc adevarat, poate fi in orice zodie conteaza realitatea, cere-i totusi o explicatie chiar cerandu-i imperios sa stabileasca el o zi, poate in weekend in care sa va revedeti si sa-l intrebi totusi ce asteapta de la aceasta relatie?, are mai multe relatii sau e doar foarte ocupat la meseria care o are, da e posibil, sunt fiica de doctor si am doctori in familie dar mai sunt si femeie si stiu ca atunci cand vrei, poti sau macar daca nu poti de dpua ori la rand a treia si intre timp te scuzi cu tot sufletul si simtirea fara sa fie nevoie sa exagerezi teatral, cazi in extrema ipocriziei si daca esti excesiv de rugator….
Doi: incearca si varianta de a astepta pana la urmatorul sau contact sms sau telefonic, intre timp ROAGA-TE LA DUMNEZEU, INTRA MAI DES INTR-O BISERICA, ESTE POSTUL PASTELUI DEJA, roaga-l pe Dumnezeu sa-ti lumineze calea si sa nu faci vreo prostie tot dorindu-ti sa te sune sau sa fie el cel care neaparat sa-ti fie alaturi toata viata… vorba americanilor: ai grija ce-ti doresti sa nu se implineasca, mai facem si astfel de greseli si ne dam palme apoi …
daca te contacteaza, incearca tot asa, sa o lamuresti cu vorbe alese, cam ce-si doreste de la relatia cu tine DAR, nu uita de sfaturile Cristinei, nu el este cel mai important intr-o relatie ci TU, ai grija sa te autoapreciezi la justa ta valoare, ai de ce si cu ce, mai citeste articolul de pe arta feminina sau Garbo, nu te lasa calcata pe sentimente crezand ca fara el nu poti trai, ca vei ramane singura toata viata, uita-te pe garbo sa vezi trairile atator femei si pe acest site la comments, la varsta asta nu este cazul sa-ti faci ganduri de genul asta, chiar daca ai ajunge singura la o anumita varsta, te rog crede-le pe cele care au scris despre acest fapt, nu se merita sa te lasi “chinuita” de un barbat sa-i spunem deocamdata nehotarat, inselator…pana te lamuresti nitel..
gata pentru azi, mai scriem maine daca ne mai soliciti, nu vreau sa te influentez decat in bine, in logica, trage aer in piept, viseaza nitel pana te mai lamuresti si apoi actioneaza logic, taind in carne vie cum spune Marina pe site garbo, apropos ia citeste tu de pe site-ul Marinei, povestirea de la metrou, La vie en roze”, fata cu colanti roz, sa vezi ce pilda buna are…
pace in suflet sa ai, tocmai pentru ca te inteleg perfect ce simti…
LA
Va multumesc foarte mult pentru sfaturi,chiar m-au facut sa ma simt mai bine si inca ceva e zodia Sagetatorului.
Andra draga, n-ai pentru ce sa-mi multumesti, vorbesc serios, am incercat sa-ti arat cam ce as face eu, eu acum cu o experienta mai mare decat a ta datorata varstei….
Azi nu dau “sfaturi”, dar daca tot m-ai iluminat in legatura cu zodia lui, fara s-o stiu pe a ta, adica fara o legatura de compatibilitate, pot sa-ti spun ca am fost prietena cu un sagetator timp de 7 ani, zi de zi, aproape o casnicie pentru unii, trebuia sa fie si pentru noi dar a avut un accident si nu mai este printre noi… tot ce pot sa-ti spun este ca relatia a evoluat la acceasi varsta cu tine, pana pe la varsta doctorului, si dupa ce un an in care m-a tot curtat fiind colegi, cand in sfarsit i-am dat atentia ce si-o dorea, mi-a spus ca exact faptul ca nu-i dadeam importanta, ca-l refuzam si nu-l cautam l-a inebunit si l-a facut aici retine expresia: sa ma aprecieze fata de alte femei, colege… ei e greu sa ai de a face cu gandirea masculina… sagetatorilor le plac femeile serioase, cu care sa nu scoata capul din farfurie dupa altul, asta nu inseamna ca ei nu calca pe alaturi, nicidecum… deci inca o data, tu nu ai nimic de pierdut si in nici un caz la varsta asta….
Ramane valabil ce am spus azi chiar daca intre timp v-ati intalnit, oricand poti testa ce am spus azi sau ieri…
Numai bine sa ai,
LA
Eu sunt Balanta,de aici probabil si nehotararea.Si cred ca nu are rost sa stau sa plang pt el, cand el probabil nu are nicio problema in a flirta cu alte fete.Daca intr-adevar ii pasa va suna,daca nu aia e…dar in niciun caz n-o sa mai fiu eu prima care sa-i dea de stire ca sunt libera si ca poate isi face si el timp sa ne vedem.Va multumesc inca o data si o sa anunt daca se schimba ceva!
Tocmai pentru ca esti balanta, am pe cea mai buna prietena si pe verisoara prima in acesta zodie, nu are rost sa te cramponezi la varsta asta, mai pe la27- 30 da poti sa accelerezi tu… nu cred in zodiac decat pentru a cauta sfatul de avertizare in anumite situatii, altfel prefer sa ma rog..
Din punct de vedere al dezvoltarii personale, ti-ai infrant teama de a-l aborda tu, deci ramane sa insiste el daca este serios in ceea ce te priveste, oricat de ocupat sau preocupat de problemele lui, ideal ar fi sa comunicati, comunicarea este calea de a rezolva toate problemele, mai ales cele de cuplu, fara asta fiecare ramane inchis in el…Te astept cu vesti bune oricand, da-ti un ragaz de gandire si linistire pe perioada Postului Pastelui si poate Dumnezeu iti face o mare bucurie exact de Sfanta sarbatoare, citeste neaparat de pe garbo ultimul articol al Cristinei “cand se va schimba” este mult mai elocvent de cat “teama iti influenteaza viata” si neaparat cel al Danei, “Jumatatea plina a paharului”, nu uita de cele ale Marinei Rasnoveanu, asa incepi de la o varsta frageda sa intelegi cum e viata femeilor si a barbatilor, poate fara sa mai treci prin ceea ce am trecut noi cele de o varsta inaintata, fara traume si dezamagiri inutile, ai deasemeni si comentariile foarte relevante ale femeilor care trec prin situatii similare articolelor respective…
Numai bine,
LA
Nici nu stii cat de mult ma regasesc in spusele tale!
Pana acum 5-6 ani parca am trait intr-o lume obscura. Imi era teama, in primul rand, ca orice as face nu ma ridic la nivelul asteptarilor celor din jur. Totul a inceput cu parintii care m-au crescut (am ramas fara mama cand eram mai mici) care doreau sa pot face cat mai multe si la nivel de perfectiune. Cand am crescut nu am stiut sa fac alegerea potrivita, se pare, iar sotul a profitat de neincrederea pe care o aveam in fortele proprii si nu a ezitat ani de-a randul sa-mi adanceasca sentimentele de teama: fie ca nu as fi o mama buna, o sotie prea grozava ori un bun orator. In momentul in care am descoperit si altfel de oameni, in genul celor ca tine, am prins curaj si am rupt relatia. Pot sa-ti spun ca am trecut prin clipe de cosmar, nici acum nu le pot uita, dar datorita articolelor tale si a sfaturilor mi se pare ca totusi am facut bine ca am gasit un gram de curaj sa o iau de la capat. Acum am o relatie extraordinara alaturi de un om remarcabil din multe puncte de vedere (nu e nimeni perfect!). Am vrut sa-ti multumesc pentru ca existi, succes in continuare si cu siguranta am sa-ti mai scriu despre dorintele mele si visurile de a aduce bucurie in sufletele celor singuri si incercati de soarta! Numai bine, Dana
Buna LA,
Am revenit sa-ti spun ca m-am tinut de cuvant,nu l-am cautat,in schimb m-a cautat el pe mine de 2 ori,prima oara mi-a dat un telefon foarte scurt,de la spital bineinteles in care ma intreaba cand ma intorc in Bucuresti(eu eram in drum spre casa),eu ii raspund ca ma intorc lunea si el imi spune repede “bine,ne auzim atunci“.Eu luni eram toata fericita ca o sa ne intalnim,dar el n-a mai sunat(mare dezamagire).Abia cand m-a sunat a 2-a oara,joi de-abia mi-am dat seama ca el astepta ca si pana acum sa-i dau eu mesaj sa-l anunt ca am revenit.Nu i-am zis nimic,nu i-am reprosat ca nu m-a sunat sau ca nu ne-am intalnit,si nici el nu a amintit nimic de asta,de data asta el era cel care mergea acasa(m-a sunat din tren)am mai povestit putin si la sfarsit imi spune “ai grija sa nu faci prostii“,iar eu i-am raspuns mai bine sa aiba el grija si spune “la mine problema se pune sa nu fac prea multe prostii“.Am impresia ca suntem 2 adolescenti,iar el nici nu zici ca are 26 ani,dar ce pot sa fac??pe de o parte imi place sa ne tachinam asa,dar pe de alta parte as vrea sa ne vedem si fata-n fata…
Cam asta s-a mai intamplat,copilarii…
Numai bine!!
Buna puiule,
sa ma scuzi ca te-am vazut tarziu, pe langa faptul ca mesajul a ajuns seara destul de tarziu.
Vad ca am ramas doar noi doua pe forum, mai bine ne scriem pe adresa personala, pen’ca vad ca oricum ne-au lasat singure pe scena, excluzand ochisorii care ne filtreaza din culise….
Si uite asa ne scriem de 1 martie, zi in care ar fi trebut sa va vedeti macar pentru a-ti darui un martisor, spun acest lucru fara sa rasucesc cutitul in rana.. si daca va vedeati si-ti dadea un martisor nu garanta nimic pentru viitor, asa se intampla in viata de ajungi la o anumita varsta si te intrebi de ce ai ingaduit sa te treci pe planul 2, sa nu ti cont de tine in primul rand, sa te pretuiesti intai pe tine, asta ca a citez din “dezvoltarea personala” a Cristinei, cred ca ai citit deja articolul ei…
Fa cumva sa va intalniti de 8 martie, sau cand veti putea, este altceva sa discuti fata in fata cu un om, sa nu te rapotezi la ceea ce percepi tu din trecut, ceea ce s-ar putea sa nu mai simti aflandu-te fata in fata cu el, acum dupa o perioada… e bun si flirtul, dar te tine ancorata si pe el poate la fel, desi ai vazut ce raspuns clar asupra a ceea ce percepe el ca are voie un barbat si nu are voie o femeie…macar a fost sincer si s-a exprimat, fata de altii care n-o spun dar ti-o reproseaza cand ti-e lumea mai draga, sigur toti avem indoieli dar a pretinde asa ceva cand voi nu va vedeti deloc, este clar ca te intuieste, cuminte asteptandu-l doar pe el, mai ales ca te stie ocupata, ori este asa cum am spus mai sus, ocupat pana peste cap, ori se arunca in cat mai multe directii, sa vada care-i place mai mult, mai citeste toate mesajele mele inca o data, printre randuri. Mi-a venit o idee scriind aceste randuri, daca nu va vedeti prea curand poate indraznesc sa ti-o comunic, inteleg bine ca spitalul la care lucreaza, este in alta localitate decat Bucuresti, sau doar tu calatoresti zilnic? va vad pe amandoi pe drumuri din cate inteleg din descrierea ta..Da este o idee soc, tocmai pentru ca n-as vrea sa pici de fraiera in fata vreunui barbat, nu meriti si in felul acesta poate te lovesti singura de prag si nu te mai doare data viitoare…
De flirtat o fac si cei de 40 de ani, copilarii la fe, dar depinde ce-ti doresti si tu, nu astepta si nu te canaliza, crampona de un ideal tocmai pentru a avea de unde alege, intelege, care este cea mai buna alegere, tocmai pentru a nu suferi dupa 30 de ani si a nu avea decat amintiri, ia taurul de coarne si testeaza-l pe el si pe tine, viata este pea scurta si prea stresanta, ai de facut niste studii, de inceput o cariera sau un cheag macar(in zilele astea sperantele se naruie usor) si desigur de intemeiat o familie, nu ramane ancorata in umbra unui om care nu pune el piciorul in prag spunandu-ti: mai mama dar noi nu ne mai vedem deloc?, asa ocupati cum suntem, nici 1/2 ora, nu ne gasim? Ochii care nu se vad, se uita spun batranii, sau se chinuiesc sa-si aduca aminte cum aratau…
Hai, sa auzim lucruri clare si sensibil mai bune, nu te grabesc, dar nici nu te sfatuiesc sa amani prea mult starea asta neclara…
LA
Buna LA,
Cred ca cel mai bine ar fi sa ne scriem pe adresele personale(andrusca_gabi@yahoo.com).Ca sa-ti explic de ce nu prea ne sincronizam,eu sunt studenta in Bucuresti,dar sunt de undeva aproape de Ploiesti,nu e o distanta mare si in general plec acasa la sfarsit de saptamana sau la 2 saptamani,mai rar ce-i drept,iar el lucreaza la un spital din Bucuresti,iar acasa se duce la doua luni sau chiar mai rar.Ma enerveaza ca m-a ghicit atat de bine si stie ca eu il astept ca Penelopa pe Ulise, si am crezut ca prin metoda asta(adica sa-i nu-i mai dau niciun mesaj)ii voi starni curiozitatea si se va intreba de ce nu-l mai caut,de ce nu-i mai dau mesaje.Pe de o parte se pare ca am reusit pt ca desi nu i-am mai dat niciun semn m-a cautat,dar pe de alta parte ma intreb,exact cum ai spus si tu daca mai stiu cum arata exact,mi-e frica sa nu ma agat de o imagine perfecta,iar cand imi voi da seama ca nu e ceea ce credeam sa raman cu inima franta.pt ca desi pt unii poate nu pare o chestie serioasa,ci mai mult o joaca,eu chiar am pus mult suflet,mai ales ca este si primul baiat cu care cred ca am ceva mai special…dar aia e,iar de neglijat studiile nici nu poate fi vorba,pt ca stiu ca indiferent daca se intampla ceva sau nu eu trebuie sa-mi continui studiile si viata bineinteles.Te astept cu sfaturi!!!
Noapte buna!!!
Super, super tare articolul, astept sfaturile tale in continuare.
Super articolul !…
Sunt exact ideile in care cred si eu !..Astfel am ajuns sa editez acest clip care se numeste chiar asa :
Infrunta-ti TEAMA ! Alege CURAJUL !
Sper sa iti placa…>:D<….
Ma calmeaza foarte tare articolul tau! Si eu trec in prezent printr-o perioada stresanta si mi-e frica de multe lucruri.