Comments on: Cum iti influenteaza teama viata

By: ancaman

ancaman — Thu, 02 Jun 2011 08:06:29 +0000

buna LA…..ma bucur k inca mai sunt oameni care vorbesc despre Dumnezeu..in ciuda pragmaticei dezvoltari personale…

By: anny

anny — Wed, 17 Nov 2010 11:27:44 +0000

imi place articolul vostru ,cand lam citit am simtit energie pozitiva,aceeasi problema k si voi o am si eu,uneori imi este teama,nu stiu cum sa abordez situatia,pur si simplu ma blochez,sunt logodita,sunt constienta de faptul k ma iubeste si eu il iubesc,dar totusi am putina teama,ma enervez foarte repede si nu inteleg de ce,ma irita orice,pana si filmele kre le iubesc,datimi va rog un sfat sau o solutie,sa stiu cum sa inving teama aceasta.

By: Nistoroiu Daniela Remina

Nistoroiu Daniela Remina — Fri, 08 Oct 2010 21:04:38 +0000

FELICITARI PT ARTICOL!FFFF FRUMOS SI INTERESANT .TREC PRINTR-O PERIOADA GREA ACUM SI IMI DAU SEAMA K TOT CE AI SCRIS ESTE ADEVARAT!MA TEM DE MULTE LUCRURI…SIMT K SUNT INTR-O SITUATIE CE NU MAI IA SFARSIT.ASTEPT PARCA SA VINA CINEVA SA IMI REZOLVE PROBLEMELE…DAR CRED CA ACEL ,,CINEVA,, PE CARE IL ASTEPT ESTE DE FAPT CURAJUL CARE IMI LIPSESTE…

By: Denisa Radu

Denisa Radu — Fri, 09 Apr 2010 12:30:06 +0000

Ma calmeaza foarte tare articolul tau! Si eu trec in prezent printr-o perioada stresanta si mi-e frica de multe lucruri.

By: Adina Amironesei

Adina Amironesei — Wed, 24 Mar 2010 00:38:25 +0000

Super articolul !…
Sunt exact ideile in care cred si eu !..Astfel am ajuns sa editez acest clip care se numeste chiar asa :
Infrunta-ti TEAMA ! Alege CURAJUL !
Sper sa iti placa…>:D<….

By: Diana W.S.

Diana W.S. — Sun, 07 Mar 2010 14:23:21 +0000

Super, super tare articolul, astept sfaturile tale in continuare.

By: Andra

Andra — Tue, 02 Mar 2010 21:12:58 +0000

Buna LA,
Cred ca cel mai bine ar fi sa ne scriem pe adresele personale(andrusca_gabi@yahoo.com).Ca sa-ti explic de ce nu prea ne sincronizam,eu sunt studenta in Bucuresti,dar sunt de undeva aproape de Ploiesti,nu e o distanta mare si in general plec acasa la sfarsit de saptamana sau la 2 saptamani,mai rar ce-i drept,iar el lucreaza la un spital din Bucuresti,iar acasa se duce la doua luni sau chiar mai rar.Ma enerveaza ca m-a ghicit atat de bine si stie ca eu il astept ca Penelopa pe Ulise, si am crezut ca prin metoda asta(adica sa-i nu-i mai dau niciun mesaj)ii voi starni curiozitatea si se va intreba de ce nu-l mai caut,de ce nu-i mai dau mesaje.Pe de o parte se pare ca am reusit pt ca desi nu i-am mai dat niciun semn m-a cautat,dar pe de alta parte ma intreb,exact cum ai spus si tu daca mai stiu cum arata exact,mi-e frica sa nu ma agat de o imagine perfecta,iar cand imi voi da seama ca nu e ceea ce credeam sa raman cu inima franta.pt ca desi pt unii poate nu pare o chestie serioasa,ci mai mult o joaca,eu chiar am pus mult suflet,mai ales ca este si primul baiat cu care cred ca am ceva mai special…dar aia e,iar de neglijat studiile nici nu poate fi vorba,pt ca stiu ca indiferent daca se intampla ceva sau nu eu trebuie sa-mi continui studiile si viata bineinteles.Te astept cu sfaturi!!!
Noapte buna!!!

By: LA

LA — Mon, 01 Mar 2010 22:13:56 +0000

Buna puiule,
sa ma scuzi ca te-am vazut tarziu, pe langa faptul ca mesajul a ajuns seara destul de tarziu.
Vad ca am ramas doar noi doua pe forum, mai bine ne scriem pe adresa personala, pen’ca vad ca oricum ne-au lasat singure pe scena, excluzand ochisorii care ne filtreaza din culise….
Si uite asa ne scriem de 1 martie, zi in care ar fi trebut sa va vedeti macar pentru a-ti darui un martisor, spun acest lucru fara sa rasucesc cutitul in rana.. si daca va vedeati si-ti dadea un martisor nu garanta nimic pentru viitor, asa se intampla in viata de ajungi la o anumita varsta si te intrebi de ce ai ingaduit sa te treci pe planul 2, sa nu ti cont de tine in primul rand, sa te pretuiesti intai pe tine, asta ca a citez din “dezvoltarea personala” a Cristinei, cred ca ai citit deja articolul ei…
Fa cumva sa va intalniti de 8 martie, sau cand veti putea, este altceva sa discuti fata in fata cu un om, sa nu te rapotezi la ceea ce percepi tu din trecut, ceea ce s-ar putea sa nu mai simti aflandu-te fata in fata cu el, acum dupa o perioada… e bun si flirtul, dar te tine ancorata si pe el poate la fel, desi ai vazut ce raspuns clar asupra a ceea ce percepe el ca are voie un barbat si nu are voie o femeie…macar a fost sincer si s-a exprimat, fata de altii care n-o spun dar ti-o reproseaza cand ti-e lumea mai draga, sigur toti avem indoieli dar a pretinde asa ceva cand voi nu va vedeti deloc, este clar ca te intuieste, cuminte asteptandu-l doar pe el, mai ales ca te stie ocupata, ori este asa cum am spus mai sus, ocupat pana peste cap, ori se arunca in cat mai multe directii, sa vada care-i place mai mult, mai citeste toate mesajele mele inca o data, printre randuri. Mi-a venit o idee scriind aceste randuri, daca nu va vedeti prea curand poate indraznesc sa ti-o comunic, inteleg bine ca spitalul la care lucreaza, este in alta localitate decat Bucuresti, sau doar tu calatoresti zilnic? va vad pe amandoi pe drumuri din cate inteleg din descrierea ta..Da este o idee soc, tocmai pentru ca n-as vrea sa pici de fraiera in fata vreunui barbat, nu meriti si in felul acesta poate te lovesti singura de prag si nu te mai doare data viitoare…
De flirtat o fac si cei de 40 de ani, copilarii la fe, dar depinde ce-ti doresti si tu, nu astepta si nu te canaliza, crampona de un ideal tocmai pentru a avea de unde alege, intelege, care este cea mai buna alegere, tocmai pentru a nu suferi dupa 30 de ani si a nu avea decat amintiri, ia taurul de coarne si testeaza-l pe el si pe tine, viata este pea scurta si prea stresanta, ai de facut niste studii, de inceput o cariera sau un cheag macar(in zilele astea sperantele se naruie usor) si desigur de intemeiat o familie, nu ramane ancorata in umbra unui om care nu pune el piciorul in prag spunandu-ti: mai mama dar noi nu ne mai vedem deloc?, asa ocupati cum suntem, nici 1/2 ora, nu ne gasim? Ochii care nu se vad, se uita spun batranii, sau se chinuiesc sa-si aduca aminte cum aratau…
Hai, sa auzim lucruri clare si sensibil mai bune, nu te grabesc, dar nici nu te sfatuiesc sa amani prea mult starea asta neclara…
LA

By: Andra

Andra — Mon, 01 Mar 2010 19:39:25 +0000

Buna LA,
Am revenit sa-ti spun ca m-am tinut de cuvant,nu l-am cautat,in schimb m-a cautat el pe mine de 2 ori,prima oara mi-a dat un telefon foarte scurt,de la spital bineinteles in care ma intreaba cand ma intorc in Bucuresti(eu eram in drum spre casa),eu ii raspund ca ma intorc lunea si el imi spune repede “bine,ne auzim atunci“.Eu luni eram toata fericita ca o sa ne intalnim,dar el n-a mai sunat(mare dezamagire).Abia cand m-a sunat a 2-a oara,joi de-abia mi-am dat seama ca el astepta ca si pana acum sa-i dau eu mesaj sa-l anunt ca am revenit.Nu i-am zis nimic,nu i-am reprosat ca nu m-a sunat sau ca nu ne-am intalnit,si nici el nu a amintit nimic de asta,de data asta el era cel care mergea acasa(m-a sunat din tren)am mai povestit putin si la sfarsit imi spune “ai grija sa nu faci prostii“,iar eu i-am raspuns mai bine sa aiba el grija si spune “la mine problema se pune sa nu fac prea multe prostii“.Am impresia ca suntem 2 adolescenti,iar el nici nu zici ca are 26 ani,dar ce pot sa fac??pe de o parte imi place sa ne tachinam asa,dar pe de alta parte as vrea sa ne vedem si fata-n fata…
Cam asta s-a mai intamplat,copilarii…
Numai bine!!

By: Dana

Dana — Mon, 01 Mar 2010 18:53:24 +0000

Nici nu stii cat de mult ma regasesc in spusele tale!
Pana acum 5-6 ani parca am trait intr-o lume obscura. Imi era teama, in primul rand, ca orice as face nu ma ridic la nivelul asteptarilor celor din jur. Totul a inceput cu parintii care m-au crescut (am ramas fara mama cand eram mai mici) care doreau sa pot face cat mai multe si la nivel de perfectiune. Cand am crescut nu am stiut sa fac alegerea potrivita, se pare, iar sotul a profitat de neincrederea pe care o aveam in fortele proprii si nu a ezitat ani de-a randul sa-mi adanceasca sentimentele de teama: fie ca nu as fi o mama buna, o sotie prea grozava ori un bun orator. In momentul in care am descoperit si altfel de oameni, in genul celor ca tine, am prins curaj si am rupt relatia. Pot sa-ti spun ca am trecut prin clipe de cosmar, nici acum nu le pot uita, dar datorita articolelor tale si a sfaturilor mi se pare ca totusi am facut bine ca am gasit un gram de curaj sa o iau de la capat. Acum am o relatie extraordinara alaturi de un om remarcabil din multe puncte de vedere (nu e nimeni perfect!). Am vrut sa-ti multumesc pentru ca existi, succes in continuare si cu siguranta am sa-ti mai scriu despre dorintele mele si visurile de a aduce bucurie in sufletele celor singuri si incercati de soarta! Numai bine, Dana