Comments on: Cum sa ai o viata feminina de calitate?

By: Cristina

Cristina — Tue, 23 Feb 2010 17:47:13 +0000

Draga mea Elena, nimeni nu a vrut sa iti reproseze ca nu ai facut nimic pentru viata ta, ca nu iti doresti sa se schimbe si sa se transforme viata ta. Iti inteleg sacrificiul pentru copii, iti inteleg situatia grea. Nu ne aflam aici sa judecam pe nimeni. Alegerile apartin fiecarei persoane. Nimeni nu-ti poate dicta cum sa-ti traiesti viata, insa ce vreau sa-ti spun este ca exista o legatura stransa intre gandurile, actiunile, comportamentul nostru si realitate. Esti ceea ce gandesti. Atragi in viata ta lucrurile asupra carora te concentrezi cel mai mult. Daca gandesti pozitiv visurile tale se vor transforma in realitate, daca gandesti negativ, cosmarurile tale se vor transpune in experientele tale. Nu e un mit, e o realitate. Testeaza, experimenteaza.
Cand esti inchis in gandirea negativa si cand te concentrezi asupra problemelor tale, creierul incepe si lucreaza, insa in loc sa-ti ofere idei creative, solutii, iti aduce in dar, emotii negative si experiente pe masura. O problema nu vine niciodata singura, nu? Asa e expresia a carei explicatie nu o aveam pana acum. Nu e de a ajuns sa luptam, daca nu o facem eficient, nu e de ajuns sa ne dorim, daca nu actionam si mai mult, oricate sacrificii am face, nimeni nu va avea grija de sufletul nostru. Viata inseamna miscare, daca faci totul cu pasiune n-ai sa te plangi niciodata ca e prea mult, pentru ca vei simti acea pornire care nu te lasa sa stai pe loc.
Inainte! Cu capul sus, eu nu pot decat sa iti recomand o alta cale, asta e scopul meu, prin articolele mele, si schimbarea nu se intmapla peste noapte, e nevoie de efort si energie, seriozitate in practicarea tehnicilo prezentate si cel mai important dorinta de a face ceva.
Iti doresc mult succes!
Cu drag
Cristina

By: Karla

Karla — Sun, 14 Feb 2010 18:11:09 +0000

Cristina, am citit toate articolele tale care mi se par mult mai inteligente si convingatoare decat toate cartile si articolele motivationale pe care le-am citit. Cu toate acestea, am o mare problema: caut in zadar in mine puterea de a fi consecventa scopurilor mele, abandonez lucrurile, incerc fara rezultat sa ma organizez..
Simt ca nu am nicio motivatie, ca lumea se poate descurca foarte bine si fara mine; cred ca atitudinea aceata, desi neexprimata, e interpretata cumva de cei din jur pentru ca adesea ma trezesc in situatia ca isi exprima prin gesturi sau comportament lipsa de apreciere la adresa mea; iar mie mi se pare ca dezamagesc oamenii incontinuu, ca nu sunt buna de nimic. Am impresia ca ma pun la incercare intr-un fel iar eu experimentez un sentiment de panica ce ma paralizeaza in incercarea de a le demonstra si nu ma pot exprima asa cum stiu ca as putea. Ce dus rece ai recomanda unei persoane ca mine, care a fost asa dintotdeauna?

By: georgi

georgi — Thu, 11 Feb 2010 20:00:11 +0000

exemplul viu a ceea ce nu vreau sa devin e mama, care dupa cum ai scris a uitat de ea, e sclava familiei pt ca asa a ales. acum cand constientizez incerc sa o ajut sa se descopere insa e cam tarziu.
pt mine e simplu..mereu am stiu ce vreau si mai ales unde vreau sa ajung, nu pot sa inteleg ca ar putea fi altfel, mereu am stiu sa vreau destul de tare ceva incat sa primesc…dar n-am puterea sa fiu fericita vazandu-i pe cei dragi nefericiti.
eu vreau doar sa fiu relaxata si sa creez in fiecare secunda arta…zambete si sa impart pupe celor dragi..
tot ce imi lipseste acum e un loc al meu unde sa ma retrag, sa respir singura, sa gandesc singura…vreau sa am puterea fizica si psihica sa ma rup de ai mei

By: anays

anays — Wed, 20 Jan 2010 15:17:28 +0000

sonorul in format audio e foarte slab in rest superb…cum as putea regla sonorul mai tare?

By: anays

anays — Wed, 20 Jan 2010 15:11:32 +0000

foarte interesante articolele si extraordinar de eficienta metoda audio prin care le putem asculta, intrucat ne acorda posibilitatea de a le asculta chiar dak ai multe alte lucruri de facut!!! iti multumesc pentru ideea avuta de a le expune articolele si in format audio.

By: elena

elena — Tue, 19 Jan 2010 12:53:05 +0000

Nu curajul imi lipseste. IMI DORESC DIN TOT SUFLETUL CA VIATA MEA SA SE SCHIMBE. De ce crezi tu ca am stat cu mainile in san si am asteptat ca viata mea sa se schimbe singura? In tot calvarul vietii mele eu am continuat sa merg mai departe. Da, singurul lucru pe care l-am reprimat a fost emotiile mele si asta pentru ca atunci cand am daruit nimic nu a fost pretuit.,, M-am refugiat” daca tu poti spune asta in a-mi creste copii, probabil e singurul lucru la care ma pricep cat de cat. Si chiar daca nu ma pricep CINEVA trebuie sa o faca… CAT DESPRE MINE am pierdut startul , dar dupa cum vezi caut in continuare portita deschisa pentru mine.
CAT DESPRE ACEST ARTICOL , ESTE INTR-ADEVAR FENOMENAL. Varianta audio este si mai convingatoare, te face sa te simti CA ESTI IN CENTRUL ATENTIEI, CA TOTUSI CUIVA II PASA DE TINE si nici macar nu iti vine sa crezi… Perceptia este mai buna decat atunci cand citesti singur un articol.
Asa, merg mai departe cum ma poti ajuta? Am aproape 40 de ani, am divortat de aproape un an, imi cresc cei doi copii INGROZITOR DE SINGURA, sunt in aultimul an (IV) la facultate, am serviciu SI DATORII INGROZITOR DE MULTE si vezi tu imi spui ca nu fac NIMIC. Ba FAC, dar doar atat am timp sa fac avand in vedere faptul ca, cei doi copii au 13 (fata) si 16(baiatul) ani. SI TOTUSI TE ROG SA NU UITI CA EI AU CEL MAI MULT NEVOIE DE MINE. Pentru ca eu le sunt MAMA, PRIETEN, DUSMAN, TATA s.a. , e.t.c., intr-o lume mult prea nesigura pentru varsta la care sunt si daca eu nu sunt langa ei cand au nevoie de mine(si au mereu) ATUNCI CINE?
Iar despre relatia cu fostul… a fost dragoste la prima vedere in urma cu 17 ani. Eu stiu ce fel de partener imi doresc , dar el a crezut ca sunt MAMA. Copilaria mea nu cred ca are nici o legatura cu ce tip de partener imi doresc, pentru ca imi doresc pe cineva langa care sa ma simt ocrotita, iubita, apreciata etc si nu cred ca se mai gasesc genul acesta de parteneri.
ORICUM inca o data FELICITARI pentru articol si daca pe mine nu ma poate ajuta prea mult, sunt convinsa ca altora le va fi cu siguranta de mare ajutor. Daca tu ma poti invata sa FIU FEMEIE ai cu ce sa ma ajuti, daca nu …

By: Theona

Theona — Tue, 19 Jan 2010 08:37:29 +0000

Felicitari! Mi-a placut foarte mult articolul. Foarte bine punctat tot ce este important. Imi place si ideea de articol audio. Poate ca la un moment dat vei putea scoate si un CD. Ar fi interesant sa ascultam astfel de mesaje in masina. Eu practic acest “sport” dar pana acum nu am gasit nimic de calitate in romana. Felicitari inca o data si succes in continuare.

By: cristina

cristina — Mon, 18 Jan 2010 19:30:41 +0000

Dragele mele, va salut cu drag si va felicit pentru curajul vostru. Curajul e o decizie si daca ati ajuns aici, urmati aceasta calatorie. Avem o singura viata si merita sa o traim la o calitate superioara.
Va doresc ca acest an sa reprezinte pentru voi un an plin de experiente transformatoare care va conduc spre o viata de calitate si implinirea persoanala.
Pornim din nou la drum cu entuziasm. Astept sugestiile voastre in legatura cu subiectele pe care vrei sa le discutam aici.
Cu drag
Cristina
@Madalina Adresa mea de mail este cristina@artafeminina.ro

By: Cristina

Cristina — Tue, 12 Jan 2010 09:28:42 +0000

La multi ani Cristina !
Sa ai un an bun, cu sanatate si impliniri.

By: Ramona

Ramona — Tue, 12 Jan 2010 07:54:06 +0000

Multumesc…
Desi in articol sunt exprimate fix aceleasi sfaturi, ganduri, concluzii pe care prietenele mele mi le repeta non stop de 2 luni….e totusi diferit cand ti le spune o persoana total necunoscuta, o parere total obiectiva. Cu tot sprijinul celor din jur, cu toate incercarilor lor de a ma face sa reactionez pot sa-ti marturisesc ca despartirea de iubitul meu m-a daramat psihic, si din fata vesela si oarecum sigura pe ea am devenit, mi-e rusine sa marturisesc, o plangacioasa care se simte ratata si careia ii este greu sa se scoale din pat si sa-si continue viata. Dar articolul m-a facut sa vad ceea ce nu am vrut…si anume ca relatia s-a terminat pentru ca de fapt interesele mele erau diferite de ale lui, iar faptul ca eu am incercat sa renunt la ele pentru el, oricum nu mi-ar fi adus fericirea.
si mi-am dat seama de un lucru, intr-adevar nu am pic de incredere in fortele mele, in mine ca om….in ceea ce valorez ca om si simt nevoia incontinu ca persoanele din jurul meu sa-mi zica cine sunt si cum sa-mi traiesc viata.
Si nu stiu cum sa fac….dar trebuie sa ma schimb…pentru ca am toata viata inainte, si nu mai vreau sa fiu un simplu spectator, ci vreau sa fiu chiar actorul principal.
De aceea iti spun, multumesc Cristina, o sa citesc si recitesc articol pana o sa-mi intre in cap ca merit mai mult si ca eu sunt singura care pot sa-mi schimb viata. Multumesc.