Din gandurile mele

Am stat si am cugetat daca sa scriu.. sau nu! Nu stiu cu ce sa încep.. nu stiu ce sa scriu.. daca voi fi pe subiect.. încep cu faptul ca desi am 28 de ani.. m-am trezit “iar” singura..

Am avut o copilărie fericita pot sa zic.. pe la 18 ani jumate am cunoscut prima mea dragoste.. insa nu despre ea vreau sa vorbesc acum.. wow realizez ca au trecut 10 ani de atunci… Vara lui 2008.. m-am angajat la o firma ca inginer.. ca de obicei apare o persoana noua toată lumea e in “el”.. lucra in departamentul IT si mai mereu îl rugam sa ma ajute ba cu una ba cu alta.. într-o zi l-am rugat sa ieșim in pauza la “o țigară”.. am stat vreo jumătate de ora.. fara sa ne dam seama cum a zburat așa repede.. si din gluma in gluma îl întreb daca nu-și aprinde țigara caci totuși suntem de atâta timp afara și-mi zice ca nu fumează.. ma amuz ca nici eu nu fumez.. si totuși ieșisem in pauza “de țigară”.. din ziua aia am tot început sa ieșim in pauze împreună.. pana într-o zi când m-a auzit vorbind cu prietena mea de la Sibiu.. si ca urma sa merg la ea.. el s-a autoinvitat ceva de genul ca si el chiar trebuie sa meargă ca are pe cineva si ca sa mergem împreună.. In drum spre Sibiu toate bune si frumoase pana când îmi zice ca de fapt el nu a re nici o treaba doar a vrut sa ma duca pe mine.. pana la urma a rămas cu mine in Sibiu. Am petrecut un weekend minunat împreună.. insa problema mea era diferența de vârsta eu fiind mai mare cu aproape 6 ani.. in prima noapte când am dormit împreună a fos de vis.. m-a ținut toată noaptea in brațe si de mana.. cu aia m-a cucerit.. nu stiu cum a reușit dar m-a făcut sa radiez.. in drum spre Brașov am încercat sa găsesc motive pentru care nu putem fi împreună si avea răspuns la toate.. Abia după o săptămână de zile a fost primul sărut.. ce emoții aveam.. parca eu eram cea ce avea 20 de ani.. ce a urmat a fost de vis.. au venit sărbătorile.. eram atât de frumoși împreună, toată lumea ne spunea asta.. apoi au început sa apară si certurile.. si împăcările pana când.. au început sa se bage părinții lui in relația noastră. La început nu i-am băgat in seama insa cele mai mari probleme din cauza lor le întâmpinăm.
După un an jumate de relație m-a cerut in căsătorie.. eram in fata unui mall in parcare, s-a pus in genunchi in fata mea si m-a cerut.. mi-au dat lacrimile si nu puteam sa zic nimic.. el se uita la mine si zicea DA? DA? Iar eu auzeam doar claxoane de mașini.. probabil toți realizau ce face el in fata mea:)
Si am zis DA.. împreună ne-am dus sa luam inelul de logodna. A fost cel mai frumos inel de logodna cel puteam alege.. arata pe degetul meu minunat.In clipa când mi l-a pus pe deget a încercat sa fie protocolar.. cerându-mă inca o data si iar am zis DA.. prin septembrie am hotărât ca pana la sfârșitul anului sa facem cununia civila.. si adică pe 27 noiembrie.. toate bune si frumoase.. am vorbit cu mai toată lumea care am zis noi ca vrem sa vina, i-am cumpărat costum de ginere, găsisem modelul de verighete, urma sa mergem să-mi fac o rochiță speciala după un model găsit de el.. insa.. iar au început părinții lui cu influente negative.. de data asta i-au zis daca tu te însori sa uiți ca ai părinți.. eu am avut un soc.. el a fost in vizita la ai lui caci sunt din Ploiești si după câteva zile a venit complet schimbat.. întors la 360 de grade.. vroia sa amânăm nunta ca să-i facem pe ai lui sa se obișnuiască cu gândul si am zis clar nu.. ți-ai dat un cuvânt fata de ai mei, am invitat toți apropiați si pana la urma daca amânăm si la anul vrem iar sa ne căsătorim si iar o sa te influențeze ai tai si.. am luat decizia drastica sa ma despart de el definitiv.. si deci a trebuit sa anunț pe toată lumea ca s-a anulat nunta.. si sa dau explicații de ce.. a fost cea mai penibila situație sa explic de ce am anulat.. nici nu știam pe cine sa dau vina, pe părinții lui care s-au purtat extraordinar de urat sau pe el ca desi se bate cu pumnul in piept ca e matur mi-a dovedit ca este o persoana foarte slaba..
Si uite așa pe 2 noiembrie se face o luna de zile de când ne-am despărțit, nu ne-am văzut si nu am mai vorbit deloc!
Ma întreb ce voi face pe data de 27 noiembrie..
Sunt o persoana puternica de felul meu insa suferința ma doboară.. încerc sa fiu tare dar de fapt sunt slaba, încerc sa nu plâng insa am ochii in lacrimi, încerc sa nu ma mai gândesc la el.. dar intru totuși pe messenger pe invizibil sa vad daca el este cumva doar așa sa stiu ca e pe messenger, încerc sa nu ma mai uit la poze dar parca se deschid singure, atât am avut puterea să-l blochez pe facebook dar aia nu e “ca si rezolvata ” problema mea..
Încerc să-l uit dar nu stiu cum, nu mai lucram împreună deci asta este bine.. noul loc de munca este foarte obositor.. același post alta fabrica dar cu un volum exagerat de mare de lucru.. in primele 8 ore ale zilei nu am timp de gânduri.. problema e când sunt pe strada in drum spre casa.. atunci ma apuca nebunia si melancolia.. iar singura.. iar nu am ce face.. chiar daca ma vad cu o prietena apoi tot singura ma întorc acasă.. nu am un suflet cald care sa ma tina in brațe toată noaptea, sa a alinte, sa ma iubească, sa ma răsfețe.. nu v-am zis părinții mei după o luna de zile s-au căsătorit si sunt aproape 30 de ani de atunci si sunt un cuplu de invidiat.. la asta aspir si eu.. oare e chiar așa de greu sa mai găsești o jumătate in ziua de azi? Sincer.. unde sunt băieții buni cu suflet cald care își doresc o viață in doi.. un trai alături de cineva.. o familie.. copii..
In momentul asta din dragostea ce i-am purtat-o nu simt decât repulsie.. probabil ura pentru ca a fost atât de slab.Ma gândesc cu groaza ca vin sărbătorile si probabil nu voi avea pe nimeni si voi sta in fata laptopului si voi suferi. Simt ura in momentul asta pentru ca am avut încredere in el si m-a dezamăgit atât de tare!!

Este destul de târziu si ma opresc aici.. am vorbit destul despre el, nu de alta dar am obosit să-l visez in fiecare seara.. sper sa nu se întâmple si in seara asta!

Cristina Laura