Iubire sau dependenta?

Intr-adevar trebuie sa renunt la mine pentru ca TU sa ma iubesti?

Cateodata  devin o copila care viseaza la povestile de dragoste care m-au fascinat de-a lungul anilor.

Oare te iubesc sau sunt dependenta de tine? Si care e diferenta intre aceste buchete de emotii  care ma coplesesc?

Cand ma indragostesc simt ca nu pot trai fara  El iar atunci cand daruiesc dragoste nu astept nimic in schimb.

Deseori ma predau cu toata fiinta mea celuilalt si il fac responsabil pentru binele meu, pentru ceea ce simt si experimentez. Ma daruiesc cu totul si astept ca el sa umble golul care s-a asternut undeva in interiorul meu.   Ca o iresponsabila ma abandonez si refuz sa-mi asum responsabilitatea pentru propria mea fericire.

Imi amintesc acum aceste intrebari tulburatoare care ma urmareau acum ceva vreme.  Lipsa maturitatii, simtului puternic personal, lipsurile si nevoia de iubire resimtita de pe vremea copilariei, m-au impins intr-o capcana a abandonarii si renuntarii la propria-mi persoana si a ceda responsabilitatea Lui.

M-am gasit cersind acea iubire care imi lipsea, m-am trezit  guvernata de temeri, in special traind groaza pierderii obiectului iubirii. Si de unde era sa stiu ca de fapt imi lipsea iubirea fata de mine? De unde era sa stiu ca o data cu varsta nu am reusit sa depasesc iubirea adolescentina si copilareasca  pe care am considerat-o adevaratul sentiment.

Ce faci cand  te agati de iubirea Lui pentru a simti ca esti demna de iubire, pentru a-ti confirma valorile si meritul personal de care ai fost privata cand erai mica?

Ce faci cand inconstient recreezi atmosfera vremurilor trecute pentru a te impune si a demonstra ca esti demna de a fi iubita, cand cersesti atentia si iubirea , intr-o maniera exagerata pentru a suplini lipsurile  eului tau interior?

Au trecut vremurile in care faceai parte din pantecul mamei si erai indreptatita sa reconstruiesti legatura cu cea care ti-a dat viata, cand asteptarile ca ea sa-ti indeplineasca nevoile si sa-ti hraneasca  emotiile erau fondate.

Acum e timpul sa  alegi constient si sa lupti cu acea parte din tine care alege pe baza ranilor si lipsurilor trecutului.

Am aflat ca dragostea aceea suprema care se ghideaza pe regula ‘’Nu pot trai fara tine’’ este de fapt dependenta emotionala  si ca dragostea se bazeaza pe impartasire nu pe mica cersetoare.

Ranile din copilarie insa nu inceteaza sa iasa la suprafata cand ajungem sa ne alegem partenerul.

Abuzurile fizice si sexuale

Divortul parintilor

Moartea unei persoane dragi

Alcolismul

Te conduc spre o perioada autista  in care nu faci diferenta intre tine si restul lumii.

Intri in relatie in cautarea sentimentului de integritate pierdut. Orice esec echivaleaza cu nefercirea.

Deseori ne gasim fiind atrasi de simbioza, de a supracompensa, de a recreea ce nu am primit de la parintii nostrii.

Si totul se intampla la nivel inconstient, nici macar nu iti dai seama. Gandurile constiente, dorintele si afirmatiile noastre verbale sunt doar un val fin care acopera inconstientul.

Exista 2 tipuri de creier. Creierul nou si creierul vechi.  Dragul de el, creierul nou incearca sa faca alegerea potrivita sa ne implice intr-o relatie de dragoste sanatoasa, insa creierul vechi preia in majoritatea cazurilor puterea.

Te trezesti spunand : ‘’El e alesul’’ sau ‘’E genul meu’’ fara sa sti ce sta dincolo de aceste afirmatii.

Modelul de partener vine la pachet cu un set de trasaturi prestabilite , pozitive si negative, astfel barbatul visurilor tale nu este decat candidatul ideal pe care creierul vechi l-a gasit  si l-a ales pentru a compensa daunele psihologice si emotionale pe care le-ai experimentat in copilarie.

El este cel care iti potenteaza respectul de sine, iti intensifica imaginea pe care o ai despre tine  si astfel te abandonezi complet incredintandu-i  aceste indatoriri.

Cand ai fost mica ranile sociale si-au lasat amprenta asupra ta.  Ti s-a spus:

‘’NU esti la fel de desteapta…

‘’Nu ai talent sa desenezi’’

‘’Niciun barbat nu o sa te suporte’’

Si astfel ai inceput sa crezi  si nevoia de a infirma toate aceste afirmatii te urmareste. Cauti in exterior partenerul ideal care poate  infirma aceste trasaturi pe care ti le-ai negat. Cauti, cauti  si te bazezi complet pe acest model. Cand el apare atractia este foarte puternica, simti ca undeva el te poate ajuta sa te regasesti, dar ceea ce faci este sa te pierzi din ce in ce mai mult.

Simbioza

Dansul  acesta distrugator in  care alergi dupa el, si continui sa ceri,sa ceri il poate face sa plece din ce in ce mai departe.

Ceea ce experimentezi nu este nici pe departe  sentimentul de iubire ci doar dependenta, fata de ce poate sa-ti ofere celalat pentru a te simti din nou intreaga.

Daca te simti  atasata de cineva astfel incat crezi ca nu poti trai fara El, incearca sa-ti daruiesti  tie insati, ceea ce astepti de la cealalta persoana. Aceste lucruri  reprezinta  parti ale sinelui tau pierdut, sau reprimat si cata vreme nu vei umple acest spatiu, te vei simti mereu in nevoie.

Daca vei continua sa alegi cu sinele ranit, vei alege acea persoana care tu crezi ca vrea  acest job, de a te implini si de a reintregi  ceea ce sinelui tau  ii lipseste, insa problema se pune ca acest cineva isi doreste la randul lui ca golurile din interiorul lui sa fie indeplinite de tine. Intr-o relatie in care amandoi partenerii isi doresc sa obtina dragoste in loc sa o impartaseasca, veti sfarsi amandoi prin a fi dezamagiti si tristi.

Ajungeti sa va invinovatiti unul pe celalat pentru ca  nu va simtiti iubiti asa cum ati vrea sa fiti iubiti. Cand se produce despartirea de obicei e din cauza ca unul din voi nu-si asuma repsonsabilitatea pentru propriile nevoie si emotii si il acuza pe celalat de nefericirea lui.

Fericirea nu este exterioara, ea este o stare de spirit interioara si nimeni nu e dator sa te faca fericita. Daca vei astepta ca ceilalti sa o faca vei ajunge sa fi foarte dezamagita.

Gandeste-te ca nimeni nu iti cunoaste mai bine proprrile nevoi si sentimente mai bine decat tine si singura care e capabila sa umple aceste goluri esti tu.

Calatoria nu e usoara si deseori  nu sti cum sa te detasezi de aceasta dependenta pentru a experimenta dragostea matura, pentru a te iubi pe tine insati si apoi a amplifica aceasta dragoste intr-o relatie cu o alta fiinta umana de asemenea matura emotional.

Iti propun un exercitiu pentru a-ti da seama daca alegerea partenerului  reprezinta o incercare de a rezolva traumele emotionale din copilaria ta.

Ia-ti 10 minute si noteaza pe o foaie  trasaturile partenerului tau si pe alta trasaturile principalei persoane care a avut grija de tine in copilarie.

Opreste-te din citit si fa acest exercitiu. Scrie-mi  daca ai gasit puncte comune.

Continua si bifeaza urmatorele afirmatii care ti se potrivesc:

Nu te aude nimeni asa ca ar fi bine sa incepi sa fi drastic de sincera cu tine.

Sunt obsedata de relatii

Neg gravitatea problemei

Mint sa acopar nemultumirile din relatia mea cand ies in societate

Incerc repetat sa controlez relatia

Imi schimb deseori atitudinea brusc

Sunt uneori, manioasa, depresiva si am sentimente de vina in legatura cu relatia mea

Actionez irational

Sunt agresiva verbal sau fizic

Deseori ma urasc pe mine in timp ce alteori caut sa ma justific pentru ceea ce nu functioneaza in relatia mea

Daca te regasesti printre aceste afirmatii un lucru e cert. Suferi de dependent relationala si acest lucru iti provoaca suferinta asupra intregii tale vieti.

Pana nu te vei vindeca de aceasta boala nu vei fi capabila sa experimentezi o relatie de dragoste sanatoasa si insatisfactia la nivel sentimental va deveni din ce in ce mai acuta.

Cum poti sa te recuperezi?

Am pentru tine cativa pasi  si  recomandarea unei lecturi obligatorii:

Incep:

Recunoaste ca nu poti controla aceasta boala. Fi sincera cu tine, si nu uita cu cat amani aceasta recuperare cu atat drumul va fi mai greu. Daca continui sa te minti ca ceea ce experimentezi este iubire cand de fapt este cu totul altceva, nu te plange de deciziile pe care le iei.

Inceteaza sa-i acuzi pe altii pentru problemele tale. Curajul este o decizie. Nimeni nu este dator sa  aiba grija de problemele tale. Nu poti arunca vina pentru golurile care sunt prezente in interiorul tau pe partenerul tau. Deindata ce devi constienta de aceasta boala, lucreaza cu tine permanent.

Concentreaza-te asupra propriei tale persoane. Renunta  la mitul, ‘’iubirea mea il va schimba’’, pentru ca tot ceea ce cauti sa schimbi la el reprezinta de fapt parti ale propriei tale persoane pe care le-ai negat. E momentul sa devi responsabila pentru propriile tale actiuni

Cauta ajutorul persoanelor recuperate. Inconjoara-te de persoane care au depasit aceasta boala si care astazi experimenteaza o relatie de iubire sanatoasa.

Incepe sa fi preocupata de propriile tale sentimente in loc sa le eviti.

Construiest-ti un cerc de prieteni buni si interese variate si cauta nevoile care urmeaza sa se dezvolte in  forul tau interior.

Te las sa acorzi cateva momente asupra persoanei tale si relatiilor de cuplu pe care le-ai trait sau inca le traiesti.

Recunoaste acum daca esti sau nu dependenta de barbatii  din viata ta! Lasa-mi  un comentariu!

Asa cum ti-am promis daca vrei sa intelegi mai bine de unde poate proveni dependenta relationala si cum  sa  o depasesti iti recomand cartea Femei care iubesc  prea mult de Robin Norwood.

Cu drag

Cristina