Comments on: Iubire sau dependenta?

By: EUgenial Art

EUgenial Art — Wed, 16 May 2012 19:53:24 +0000

Interesant articol.As dori sa aflu pasi concreti de actiune in a ajunge sa ne iubim pe noi insine.

By: Cristina

Cristina — Wed, 30 Mar 2011 19:19:35 +0000

Buna, si eu ma regasesc in postare. La acele afirmatii la una am raspuns negativ. Sufar in mine, sufar in tacere. In copilarie am suferit mult din cauza unor parinti care pentru mine nu se pot numi asa, deoarece m-au certat, mereu eram acel copil care facea lucruri iesite din comun. Nu m-a inteles nimeni. Au mers pe principul nu e voie nu e de stiut. Am fost mereu marginalizata si de parinti, dar si de copii cu care ma jucam in copilarie. Tata pentru mine nu exista, desi locuieste in aceeasi casa. El e indiferent, de parca nu ar avea familie. Familia mea nu e una normala, parintii mei nu comunica si prin urmare nici eu nu stiu sa comunic. Nu pot spune ceea ce ma nemultumeste si ma las dominata de cei din jur. Sunt foarte emotiva si plang mereu din orice prostie,dar ma abtin. Cand nu ma pot controla sa nu plang nu las sa se vada acest lucru. Am o relatie de 2 ani si trei luni si m-am regasit in cele de mai sus. Nu sunt fericita deloc, dau vina pe cei din jur pt. asta. Nimeni nu stie cand sunt foarte trista pt. ca disimulez si tot greul il duc in mine. In relatia de cuplu ma lasa dominata, tin mereu cont de parerile lui si ma las pe mine. Tac din gura si merg mai departe, lucrurile nu raman in urma si ma chinuie tot timpul. Caut in partenerul meu tatal care imi lipseste din copliarie, caut iubire si protectie. Am auns sa nu ma mai simt sexy. Sa ma simt mereu pericol ca partenerul vrea sa fiu intr-un fel si nu pot fi. Vede fete pe strada si imi spune sa fiu ca ele. sunt mereu deprimata si tin totul in mine. Nici in paat nu ma pot comporta conform nevoilor mele pt. ca in copliaria mea sexul a fost un subiect taboo si nu aveam voie sa intreb nimic si daca ma comport cum vreau, ma simt ca o femeie usoara. Nu mai stiu ce sa mai fac. Sunt la Fcaultatea de Psihologie in anul trei, ceea ce invat nu pot aplica sin viata mea pt. ca intervine subiectismul. Uneori simt ca vreau sa ma despart de partener si imi inchipui viata fara el... nu pot. SUNT DEPENDENTA DE IUBIRE!!! uneori ma simt incatusata in relatie si as vrea sa evadez. Acasa situatia este aceeasi ca si in copilarie. Ce sfaturi imi dati? Va multumesc!

By: gabitza10

gabitza10 — Tue, 31 Aug 2010 00:19:47 +0000

Da, sufar de dependenta relationala.Sunt f geloasa si posesiva, imi doresc f mult sa ma vindec…………pt ca imi face rau

By: bensu

bensu — Thu, 22 Jul 2010 16:07:13 +0000

Buna.Cu ajutorul unei prietene am descoperit site-ul si ii multumesc, ca datorita ei ma regasec printre aceste articole..si consider ca am nevoie devin mai puternica ,, sa nu ma las prada relatiilor de iubire …Am trait experienta dependentei de iubire…a durat cativa ani 3-4 ani, ne certam , la cateva luni ne impacam,, in timpul cand nu eram impreuna el isi traia viata , spuneam mereu ca nu o sa l mai primesc in viata mea, dar cand aparea in fata mea , uitam complet de momentele mai putin placute , si l acceptam din nou, si aceste situatii se repetau..si eram consteinta ca se joaca cu mine, dar nu puteam lua o decizie definitiva pt a scapa din acea relatie toxica,,o prietena mi a facut cunostinta cu un baiat ,si ne am placut din prima clipa..in acel moment am uitat complet de acea persoana de dinainte care ma umilea…a durat putin ,,. la fel am pus suflet dar a fost mult mai diferita,cu respect si sinceritate ,,am apreciat asta . din pacate ne am despartit din cauza distantei dintre noi ft mari, si am ales sa ne vedem fiecare de viata noastra ..au trecut 2 ani de atunci …am sagtt singura aceasta perioada , am cunoscut diferiti baieti,,insa nimeni nu m-a facut sa accept o relatie ,sa ma simt iubita sa simt acei fluturasi in stomac,,
de curand am cunoscut pe cineva cu care imi palce ft mult sa vorbesc, comunicam ft bine,, insa la scurt timp mi-a confesat ca e casatorit (locuiesc separat)insa in 3 luni se va pronunta divortul..are depus dosarul , mai e nevoie sa fie chemati in instanta… initial am ales sa merg inainte,,, asta pt timpul petrecut impreuna, l-am considerat un prieten de suflet mai intai, coumincand ,stiusi despre casnicia lui si prblemele ei… INSA mi-a spus ca are nevoie de timp pt a trece peste acest divort … va trebuie sa lasam de la noi in unele momente pt relatia noastra, cu alte cuvinte voi fi pe locul 2 pana la divort…insa imi va respecta orice decizie pe care as lua., stiind ca nu mi-e usor sa accept existenta acelei femei. ma simt atat de confuza.. vreau sa merg mai departe,vreau sa lupt, sau sa risc.. insa am nevoie de increderea in el , sau in mine ,,,nu stiu…acceptand aceasta relatie ,,, singura ma pun pe locul doi, sperand ca dupa divort sa ocup locul 1 incet incet..mi-e frica…

By: Lacramioara

Lacramioara — Sun, 11 Apr 2010 17:00:53 +0000

Buna.Interesant site cu articole psihologice,de retinut.M-am oprit asupra acestuia pentru ca nu sunt de acord cu cateva chestii.Da, nu e nimeni dator sa te faca fericit si e foarte bine ca tu sa te simti bine cu propria persoana,insa nu trebuie sa fii egoist si sa crezi ca tu poti conduce lumea.Fericirea vine din tine daca stii sa o apreciezi la ceilalti.Spre ex zambetul unui copil,iti poate lumina toata ziua,un cuvant frumos adresat cuiva sau spus de o persoana te face sa te simti mult mai bine.Dumnezeu s-a simtit rau ,singur si atunci s-a gandit s acreeze omul pentru a-i tine companie si a fost fericit.Iar pe om nu l-a last singur pentu ca stia ca nu va fi fericit astfel ,pentru ca nici el nu era.Oricat de mult am fi dezamagiti de lume,nu putem trai fara ea. O foarte buna prietena,care isi iubeste foarte mult persoana,mi-a spus odata ca daca vrei sa o pedepseti nu trebuie decat sa ii iei toti prietenii,sa o lasi singura si va muri.
Si as mai avea ceva de zis ,despre iubire.Ai zis ca alegem relatiile cu o parte a creierului si anume ,Creierul vechi.Poate asta e problema.Iubirea se alege cu inima.Desi rare,totusi sunt persoane batrane care se tin de mana pe strada,care sunt sigura ca nu au avut o viata prea stralucita,nimeni nu are.Toti avem anumite goluri pe care vrem sa le umplem pentru ca nu suntem perfecti si daca gasim persoana care ne facem sa ne simtim impliniti din punct de vedere sufleteste care ar fi problema?Si sunt oameni care gasesc aceea persoana,apoi o pierd din diferite motive si daca sufera din acest motiv si isi doresc acea persoana inapoi,pentru ca alta nu o mai poate face sa se simta implinita si lupta pentru ea nu mi se pare a fi dependenta.Din punctul meu de vedere si repet e doar opinia mea,relatiile esueaza pentru ca sunt multe persoane care intra intr-o relatie cu creierul pentru a-si satisface nevoile primare si nu cu inima .Iar cand nevoia este satisfacuta cauta altceva si uitam de cel care ne-o satisface,care probabil a simtit mai mult.Am intalnit si persoane dependente de relatii,pentru ca nu le place sa fie singure,sau alte motive si plangand groaznic dupa fiecare sfarsit.Acolo nu a fost iubire cum spui si tu,dar am intalnit si persoane care au suferit pentru ca au iubit cu inima si nu din dependenta.

By: diana danculescu

diana danculescu — Thu, 11 Feb 2010 22:01:14 +0000

Foarte interesant articolul tau ca toate de alfel,am 31 de ani sunt singurasi nu inteleg de ce? sunt o femeie draguta,sociabila,am casa mea,un job bun….nu inteleg unde gresesc si acum dupa ce am citit stau si ma gandesc ca am crescut cu bunica care m a iubit mult dar ea nu stia prea multe nu prea se pricepea sa ma educe si mereu imi spunea ca nu sunt buna de nimic,poate de aici si lipsa increderi in sine,mana alcolista tata la fel,despartiti bineanteles iar in familia mea nu am auzit de iubire si intelegere mai deloc.In cei 31 de ani ai mei cred ca o singura relatie sanatoasa am avut si aia s a terminat de 3 ani nu mai am nici o relatie stabila,atrag doar barbati care nu sunt pregatiti care la randul lor au sechele din alte relati sau care sunt deja intr o relatie,barbati care sunt pusi doar pe baute si distracti….intr un cuvant nepotriviti si nu stiu ce sa fac? unde gresesc ce as ar trebui sa schimb? ti as fi tare recunoscatoare daca m ai putea ajuta cumva,poate ar fii mai usor pe mail,multumesc mult si succes esti extraordinara!!!!!

By: O iubire

O iubire — Tue, 09 Feb 2010 02:07:22 +0000

Citez : <> corect este …. fara sa stii …

Citez : <> corect este … sa fii foarte…

Citez : <> corect este … deindata ce devii …

<> … corect este celalalt

Nu vreau sa crezi ca sunt vreo atotstiutoare ( a gramaticii limbii romane sau a altui subiect) dar ma gandesc … daca tot ne inviti sa ne gandim la … sau ne propui un exercitiu … sau ia-ti,opreste-te,scrie-mi,continua … si spre final ne spui ca ai pentru ”tine cativa pasi si recomandarea unei lecturi…” ar fi bine pentru noi cititoarele , sa si invatam ceva de pe acest blog unde ”proprietara” lui are si cunostinte de gramatica nu numai de viata,sentimente,etc,etc.

Si in incheiere , ca sa fiu intr-adevar o ”baba cloanta” … in acest material te contrazici singura.Daca citesti de mai multe ori,eu cred ca de 3 ori iti va fi indeajuns,vei observa ca ai anumite idei care nu se potrivesc.

By: DianaW.S.

DianaW.S. — Sat, 06 Feb 2010 10:26:48 +0000

Articol foarte bun !!! Sfaturi eficiente…

By: mario

mario — Sun, 31 Jan 2010 13:39:56 +0000

buna,

foarte interesant articolul dmv, m am regasit si eu printre randurile care le ati scris. Dar am o intrebare, cum am putea canaliza frustrarea? pt a intelege de unde provin aceste defecte! Care este primul pas cu care sa incepem pt a ne accepta si a putea schimba ceia ce ne blocheaza?
merci mult,

By: mitarro

mitarro — Thu, 28 Jan 2010 19:07:42 +0000

Nu imi place ca trebuie sa scriu asta dar ma gandesc ca e un pas spre vindecare…am 31 de ani,un job banal ,sunt singura.Provin dintr-o familie unde scandalul si bataile erau la ordinea zilei.Mama ,o femeie care nu mai este in toate facultatile mentale,s-a maritat de tanara,a facut gemeni si a plecat cu tatal meu departe de casa si de familia care nu a sustinut-o niciodata.A fost o femeie frumoasa si cu mult potential-o memorie foarte buna dupa parerea mea ;fire introvertita ,s-a inchis in casa simai mult in sinea ei de la bun inceput.O auzeam doar cand devenea isterica ,il respingea mereu pe tatal meu si il acuza de infidelitate.Tatal meu ii reprosa mereu ca nu isi indeplineste rolul de parinte,sotie,gospodina…asa vedeam toti din afara.Nu a fost niciodata afectuoasa cu niciunul din noi.
Revin la mine…putin obsedata de curatenie,fara prieteni,doua relatii esuate -mi s-a spus acelasi lucru,faptul ca sunt geloasa,paranoica,ca nu am incredere in mine si ca acuz pe toti barbatii de infidelitate=mai devreme sau mai tarziu oricine inseala …asta este credinta mea ,asta am vazut in jurul meu chiar si la cele mai “inchegate”cupluri.Sunt o femeie draguta,cocheta,partial sociabila daca pot spune asa.Mananc pe paine dezvoltare personala,citesc si incerc sa inteleg ,sa ma inteleg,sa gasesc o solutie.Ce sanse am sa ma detasez de comportamentul mamei?Sau sa ma impac cu ideea ca voi ramane singura toata viata?