M-am indragostit. E real?
De cate ori nu ti-ai spus :’’ M-am indragostit’’ ?
De mici fetele sunt invatate ca sunt printese ce urmeaza sa fie cucerite si adorate si « devorate » de cate un anume print pe cal alb, print ce le va tine in palme, le va arata lumea intreaga sau le va darui o stea ori un pistrui din inaltul vestmant al cerului.
Pe cand, baietii sunt invatati ca sunt luptatori neinfricati, cuceritori ai lumii si ai inimilor preafrumoaselor domnite.
Te-ai gandit vreodata cand ai spus : ‘’M-am indragostit ‘’ , daca e vorba despre o iubirea reala sau una imaginara ?
Vreau sa va soptesc un secret : nu stiu daca stiati dar exista doua tipuri de indragostire.Mai exact una imaginara- pe care mai toti am testat-o si una reala, adevarata
INDRAGOSTIREA IMAGINARA
E vorba de indragostirea de imaginea creata de noi in mintea noastra despre un anume om si asta se intampla din mai multe motive : unul ar fi acela ca in mod « firesc » atunci cand ne indragostim amplificam, hiperbolizam imaginea celui drag. El devine cel mai bun, cel mai frumos, cu alte cuvinte cel mai cel. Atunci ne tine « in priza » endorfina si orice am face nu ne iese decat la superlativ. Pe langa asta mai e un motiv : cand nu exista destula informatie, cand exista masti, sau pur si simplu nu avem curajul sa fim sinceri cu celalalt, se intampla ca spatiul gol sa fie umplut de de IMAGINATIA noastra care, har Domnului e bogata si astfel « inventam » si interpretam diverse gesturi, cuvinte, atitudini astfel incat sa creeze partea din relatie ce lipseste. Asa usor-usor incepem sa traim un imaginar chiar daca cei dragi, apropiati vad realitatea si vor sa ne ajute cu mare drag.
Preocuparea de a face diferenta intre fapte, interpretari si emotii e importanta.Te vad ca te incrunti, interpretez ca esti furios pe mine, ma simt atacat, sau inteles gresit. In realitate, putem interpreta corect sau incorect. Poate fi adecvat sau neadecvat sentimentul in fata caruia rectionam. Daca nu suntem constienti de acest lucru, vom avea tendinta sa consideram ca sentimentele noastre sunt vocea realitatii, ceea ce poate conduce la un dezastru.
INDRAGOSTIREA REALA
Este favorita mea poate si pentru ca am trait-o de putine ori. E indragostirea treptata, ce evolueaza si creste in timp. Indragostirea de omul real, fara masti sau ascunzisuri.
Indragostirea de care vorbesc are legatura cu FAPTE si nu vorbe. VA ROG sa cititi faptele unui om fiindca ele reflecta adevarul ce se ascunde in spatele cuvintelor care pot foarte usor sa ne induca in eroare. In momentul in care va simtiti luate de pe picioare va sugerez sa faceti UN PAS INAPOI si sa analizati FAPTE nu vorbe.Faceti-va un dus rece si ganditi va rog la rece ca sa va indragostiti de omul real.
Ca sa putem avea parte de acest tip de « indragosteala » e bine sa observam, sa fim obiectivi, sa iesim cumva din noi si sa ne situam INAFARA situatiei si doar sa privim.
Ca sa inchid acest cerc iti sugerez sa te intrebi tu pe tine : tu cum te indragostesti ?
Toate bune,
Anca
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla subiectele noi si descarca materialul gratuit: Arta feminina a dragostei-Ingrediente si Otravuri
8 Comentarii la “M-am indragostit. E real?”
Postati un comentariu
Bucura-te de orice vezi frumos in jurul tau. Inceteaza sa traiesti drama altora . Crezi cu tot sufletul ca acolo unde esti acum, indiferent de loc fizic, coordonate geografice , poti avea tot ceea ce iti doresti. Nu te intreba ce pot face altii pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru tine! Sadeste ganduri pozitive pentru ca fiecare din ele te conduce spre lumea pe care ti-o doresti!








Un articol foarte util care ne invata sa deschidem ochii larg inca de la inceput ca sa nu pierdem timpul cu persoane nepotrivite. Succes in continuare!
Multumesc!
Foarte mare dreptate,imi place foarte mult acest articiol.:)
Cred ca indragostirea poate fi numai imaginara. Este ceea ce se declanseaza fara ca noi insine sa putem controla, este mai mult chimie si iluzie, nu are prea multe de a face cu rationalul. Eu cred ca ceea ce tu numesti ‘indragostire reala’ este de fapt dragostea adevarata, care se acumuleaza pe masura experientelor si cunostintelor pe care le obtinem despre persoana care ne intereseaza, este o evolutie care necesita timp.
un articol foarte bun.Intr-adevar,” e bine sa observam, sa fim obiectivi, sa iesim cumva din noi si sa ne situam INAFARA situatiei si doar sa privim”.În mod sigur am putea evita situatii dureroase, care de cele mai mute ori lasa urme adânci in sufletele noastre.
aştept cu nerabdare urmatorul articol.
succes!!!!!!!!!
Prea tare !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu cred ca indragostirea nu poate fi reala sau imaginara , intrucat daca e scris sa ne indragostim ,ne indragostim oricum . daik , dragostea nu este ceva ce putem controla .
pot sa ma bag si eu? eu cred ca iubeala este de alte 2 tipuri,diferite de cele spuse mai sus.
1.iubire materiala – (nu,nu ma refer la portofel,card,cont….)ma refer la corp,la infatisarea exterioara,la invelisul care ne da fiori,ne traduce in versuri, ne face sa vorbim prin Minulescu…..Arghezi,Camil sau Revel. Sa nu uitam cum ne jucam cu vorbele”ochii tai”, gura ca un susur de ambrozie, cu parul….. si descrierea continua pina jos ,la unghie.
2. iubirea spirituala,desavirsita,creata de emotie,de o vibratie venita de nu stii unde, de un cuvint cu o rezonanta mirifica la nivel cerebral,suficient sa declanseze…desavirsirea.
Culmea este ca am patit-o, cu o cunostiinta de 4 ani,normala (relatia noastra), profesionala,presarata cu banalitati,mici apropouri de destindere luate in gluma ,evident,nimic relevant,si,eida,si confidente personale.
Si, deodata,in timpul unei confidente,vazind cu cita intensitate poate trai un om o situatie creata(e adevarat,neplacuta,dar rezolvabila,te uimeste,dar,are si acea magie care declanseaza starea de admiratie(Venerie este prea mult) care usor se transforma.Da,te poti indragosti de un om care traieste un eveniment cu o intensitate nemaivazuta,si tu incerci sa-l ajuti s-o treaca,dar o faci suficient de abil incit sa nu dai nimic de inteles din partea ta-inca.
dar aici apare paradoxul,ce faci in situatia in care indiferent de care tip este iubirea, aceasta nu are replica celuilalt.? Gata cu iubirea! Imaginara,reala,materiala sau spirituala,de aici incep incercarile. Arta studiului si a interpretarii,pt.ca incepi sa aduni date despre celalalt,ii interpretezi gesturile,incerci sa-i intelegi mesajele,scopurile,pt.a fi convinsa ca raspunsurile sunt in acord cu semnalele tale de iubire.
inca nu am reusit sa gasesc raspunsuri la intrebarile mele,nu stiu sa existe ceva care prin przma unor oameni experimentati sa fi incercat sa explice anumite modele de la care sa poti pleca,sau macar sa te inspire.
Probabil sunt atit de complexe situatile incit toti prefera sa-ti spuna simplu,incearca si tu “dupa cum iti dicteaza constiinta”.Apropo,am intilnit o vatmanita pe tramvaiul 41 care se numea Constiinta-simpatica de fel. numai bine.