Lectie de viata:Ne-am despartit si acum?
Draga mea, astazi vin in fata ta cu o confesiune, o marturie a unei iubiri ce m-a lasat cu un gust amar. Astazi nu-ti voi vorbi de tratamente de infrumusetare, nu-ti voi da sfaturi despre nimic, te las doar sa tragi concluzii.
In urma cu o saptamana, am pus capat unei povesti de iubire de un an jumate, o poveste cum nu mai visasem, o poveste ce-mi dadea aripi. A fost o poveste de iubire consumata la distanta, o poveste cu multe bucurii, o cerere in casatorie, mii de planuri de viitor si ganduri frumoase. Nu as fi crezut niciodata, dar ochii care nu se vad chiar se uita. Si nu, nu te gandi ca se uita definitiv, pentru ca e imposibil, dar in momentele de slabiciune, uiti de cea care te iubeste cu adevarat, de cea care ti-a schimbat viata oferindu-ti atat de multa iubire cum nu ai fi visat vreodata. Da, e vorba de mine, e vorba de alte sute de fete, femei care au trecut prin asta la un moment dat. Am ras impreuna, am plans impreuna si am sfarsit prin a ne desparti definitiv si fara nicio sansa de impacare. Ai ghicit, am fost inselata, tradata de cel pentru care as fi facut orice, de cel pentru care mi-am pus in joc toata increderea, ca apoi sa raman dezarmata in fata faptului implinit.
Degeaba au curs lacrimi, degeaba au fost nopti de suferinta si durere, nimic nu imi poate aduce inapoi incredere ce o aveam, nimic nu va mai fi la fel. Am plans si am fost furioasa, nu ma puteam ridica de acolo de jos, acolo unde m-a trantit cand m-a tradat, pana cand intr-o dimineata mi-am spus ca nu mai vars nici macare o singura lacrima, nu ma mai autopedepsesc pentru ceva care nu merita, pentru o greseala in care nu am nicio vina.
Asadar, m-am trezit, mi-am facut un dus, m-am machiat si am iesit sa ma plimb. Ma simteam mai frumoasa ca oricand, mai increzatoare in mine ca niciodata, cu toate ca sufletul era la o rascruce de drumuri si nu isi gasea calea cu niciun chip. Soarele de afara mi-a patruns in suflet si mi-a vindecat ranile adanci, a fost ca un pansament pentru durerea ce ma chinuia atat de tare. Atunci am luat o decizie.
Viata nu se opreste in loc pentru o iubire, oricat de mult doare trebuie sa mergi mai departe, oricat de mult te chinuie, ai dreptul sa iti pui ordine in ganduri, sa iti recastigi increderea. Mi-am amintit de planurile mele de viitor, de postulatele mele si atunci mi-am dat seama ca toata energia negativa pe care o am acum in mine trebuie sa o canalizez catre ceva constructiv, catre o munca asidua de a-mi atinge scopurile, de-a reusi in tot ce mi-am propus, pentru a-mi fie mie bine, pentru a avea viitorul pe care mi-l doresc. O sa ma intrebi daca acum mai sufar, daca ma mai gandesc la el. Da, inca mi-e greu, inca ma gandesc la el, nu pot sa mint sa spun ca m-am vindecat cu totul, insa incerc mereu sa imi gasesc ceva de facut pentru a nu ma mai gandi, pentru a nu-mi mai plange de mila. Cu siguranta imi voi aminti de el cand voi vorbi despre incredere.
Stiu, draga mea, ca si tu ai fost pusa la un moment dat in fata faptului implinit si nu ai stiut incotro s-o apuci, stiu ca si tu ai fost la fel de dezamagita ca si mine, la fel de pierduta in lumea asta. Mai stiu si ca acum iti este bine, ca daca nu ai reusit inca sa treci peste, vei lua decizia potrivita pentru a te simti mai bine, pentru a-ti fi tie bine. Nu uita, tu nu ai nicio vina, nu te pedepsi singura plangand nopti la randul, facandu-ti sange rau, mintindu-te pe tine insati ca merita o alta sansa. Nu, nu merita, oricat de mare ar fi iubirea dintre voi, relatia nu va mai fi la fel, tu iti vei pierde cu totul increderea in el, vor incepe prea multe certuri de aici si nimic nu va mai fi ca la inceput. Comunicarea in relatie va avea de suferit. Prefer sa raman cu o imagine frumoasa a relatiei, prefer sa raman cu un gust amar doar dupa tradarea ce am gustat-o din plin, insa restul amintirii vreau sa ramana asa cum a fost… revigoranta si sincera ca o dimineata de primavara. Cauta partener, de data asta unul care ti se potriveste.
Te las cu bine, draga prietena, te las in grija soarelui ce iti va lumina si tie sufletul si chipul atat de improscat cu amaraciune.
Traieste
Adela
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla subiectele noi si descarca materialul gratuit: Arta feminina a dragostei-Ingrediente si Otravuri
28 Comentarii la “Lectie de viata:Ne-am despartit si acum?”
Postati un comentariu
Propriile tale asteptari te ranesc, nu lumea din jurul tau!
Inscrie-te la newsletter si ai acces imediat la pdf-urile gratuite "Arta feminina a dragostei" si "Cum sa-l faci sa ramana laga tine"?
Viata e cel mai bun invatator pe care il poti avea
Stelele si armonia in relatii
Descopera-ti maestrul interior -calea spre libertatea, adevarul si pacea sufletului tau
Tu ce rol joci pe scena vietii tale?
Ce te impiedica sa te iubesti ? Subcapitol ”Indragosteste-te de tine”
Linkuri utile
Parteneri
Adela.. Stiu exact cum te simti, ma bucur ca ai gasit acea “tarie” in suflet care te-a ridicat, la fel cum m-a ridicat si pe mine. Fii puternica! pup…. Alina
buna adela ….se pare ca e ,,vremea despartirilor”,la mine a venit in urma cu 3 zile.
a fost o relatie la distanta,a durat 3 ani .
nu cred sa ma fi inselat dar au fost cateva zile in care nu a mai dat nici un semn dupa care a aparut dornic sa facem dragoste,sa ne iubim ………am considerat ca totusi nu sunt un obiect .
am hotarat sa ramanem prieteni ,in ultimul timp ne suparam din orice ……..el considera ca eu doar ma folosesc de el,ca exista pt.mine doar atunci cand am nevoie eu,iar eu nu reusesc sa inteleg de ce gandeste asa.
inca mai tin la el……poate trebuia sa trec peste orgoliul meu si sa fac defapt ce mi-as fi dorit ….sa fac dragoste cu el……tocmai aflase ca e bolnav,nu stie cat mai are de trait….
oare am gresit eu……..?
te pup adela ,esti puternica si te apreciezt.modul in care gandesti.
ai dreptate, nu trebuie sa te pedepsesti pentru greseala altuia ! noi femeile luam totul prea personal
foarte misto site-ul !
Draga mea ma bucur pt tine ca ai reusit sa mergi mai departe
. Dar trebuie sa ai grija sa nu te afunzi cu totul in munca doar pentru a trece mai usor peste despartire…cea mai buna metoda este sa analizezi bine situatia, si sa vezi unde ati gresit amandoi…pentru ca orice s-a spune atunci cand intervine despartirea intr-un cuplu, vina apartine ambilor parteneri, intr-o proportie egala sau nu..
Te pup cu drag
Ma aflu intr-o situatie asemanatoare,numai ca la mijloc este si un copilas,am avut ghinionul sa verific si sa mi se si confirme tradarea,ba chiar sa-si recunoasca in oarecare masura gresala,dupa 10 ani de fericire,realizari si bucurii.Nu m-am despartit de el dar,nimic nu mai este ca inainte,oricat se stradueste sa-si repare gresala nimic din ce-mi spune sau din ce face nu ma mai face sa tresar de emotie sau sa ma bucure,nici macar cadourile zilelor speciale nu-mi mai dau nici o satisfactie.Imi este foarte greu pentru ca increderea in el am pierdut-o irecuperabil,nu-i mai dau nici o sansa de castig.
Acum,odata cu mine trebuie sa sufere si el,numai pentru ca ma vede in fiecare zi.Pentru el am fost o carte deschisa de la inceput,imi cunostea fiecare gest in detaliu,dupa “incident”,am inchis cartea.Il vad cum sufera in fiecare zi,dar sa fac o paranteza,in viata este ca si in croitorie :masoara de o suta de ori ca sa tai o data,asa este si in viata,cantareste de o mie de ori si gandeste de o mie de ori la consecinte,inainte de a face aceste lucruri oribile.Sunt multe observatii in acest sens,asa ca dragele mele doamne,nu va deschideti cartea vietii in fata nimanui,fiti increzatoare in voi si suspicioase intr-o oarecare masura in fata barbatilor.Nu merita sa suferiti pentru ei cum nici ei nu sufera pentru niciuna dintre voi!Cuvantul “iubire” se pare ca si-a pierdut din semnificatie,este rostit ca si “buna ziua,buna seara,noapte buna”fara pic de sentiment.Mai exista sentimente in ziua de azi?
FELICITARI PENTRU WEBSITE !
Adela, draga mea, ma bucur ca ai reusit sa depasesti si sa mergi mai departe mult mai increzatoare in frumusetea ta si in decizia pe care ai luat`o…ai o gandire sanatoasa. Te pup.
Diana, iti multumesc pentru urari… ma bucur ca sunteti alaturi de mine si sper ca povestea mea sa le ajute si pe cele mai slabe de inger dintre noi. Cu toate meritam o viata mai buna – cu el sau fara el!
Va pup
@Alina: Iti multumesc pentru gandurile frumoase si ma bucur ca ai reusit sa te ridici dupa ce ai fost lasata sa cazi! Ai grija de tine! te pup
@ Ioana: Buna Ioana! O relatie la distanta e greu de intretinut si mereu vor exista certuri pe fel si fel de maruntisuri. Stiu asta din proprie experienta! Te-ai gandit vreo clipa ca iubitul tau in zilele in care nu ti-a dat niciun semn, a incercat doar sa ia o pauza, sa se gandeasca la ce are de facut acum ca este bolnav si nu stie cat mai are de trait? Poate a vrut sa fie singur in momentele alea, sa se gandeasca ce ar fi mai bine pt amandoi. Imi pare rau pentru necazul lui!
Apoi, a revenit la tine pentru ca probabil s-a vazut traindu-si ultimele clipe alaturi de tine, te-a iubit asa nu pt ca te vedea ca pe un obiect, ci pentru ca ar putea fi ultima data cand te mai tine in brate, cand te mai saruta. Nu e vina nimanui, certurile vin de la sine, daca gasiti cai de a le rezolva si nu sunteti raniti unul de celalalt atunci totul va fi bine. Fa ce simti! Nu iti fie mila de el, pentru ca nu asta isi doreste de la tine. Daca il iubesti, intoarce-te la el, daca nu vrei sa continui, lasa lucrurile asa. Sper sa iti fie de folos sfatul meu!
Haideti sa ne bucuram impreuna de primavara! va pup
Si eu am fost inselata.Dupa 4 ani si jumatate de relatie. Nu cred ca am sa inteleg vreodata cum poate un om sa minta cu atata seninatate si fara remuscari. Nu sunt pesimista de felul meu dar, dupa aceasta experienta nu cred ca o sa mai am incredere deplina in cineva. Tot timpul voi avea indoieli.Au trecut aproape 4 luni de la despartire si inca tremur cand ii aud numele. Am fost asa dezamagita…
mari, imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva ! o sa-ti revii !
Ce sa spun eu ca si barbat? La mine a fost invers, ea m-a inselat, ea a fost cea care mi-a facut viata un calvar. In continuare sunt inca bulversat. Ce a facut am banuit, am sperat sa nu fie adevarat, intuitia mi-a spus de la inceput sa nu o las, dar ea nu m-a ascultat oricat i-am spus sa termine si sa nu mai vb. cu respectivul inainte sa se intample totul, ea tinea sus si tare ca mai mult ca si amici nu vor fi niciodata. Uite, au fost. Acum spune ca ma iubeste, ma vrea ca si sot, am discutat si inainte de casatorie, am si cerut-o de sotie, cu inel, toate cele. Ea cu inelul pe deget m-a inselat (poate la dat jos, nu stiu). Tot ce stiu este ca acum dupa ce ne-am “impacat” intr-un fel, de fapt am avut 10 zile, dupa ce am aflat de la individ, sa fim impreuna si apoi a trebuit sa plece pt. 3 luni in strainatate. Acum a trecut o luna si jumatate si eu o caut ca un disperat, ea ma asigura ca este totul bine, ca ma iubeste din tot sufletul si ca ii pare rau pt. ce a facut, imi cere sa o iert, etc.
Problema mare este ca nu pot sta linistit, daca am 2 ore libere dau in depresie. Daca nu vb. cu ea imi vine sa turb de nervi. Sunt intr-un punct in care am nevoie de sprijinul ei daca ma vrea si din pacate doar peste o luna jumate s-ar putea sa il am. Spun ca s-ar putea pt. ca nu stiu daca o indepartez prin comportamentul meu. Adevarul este ca nu stiu cat mai rezist asa, oare chiar ii pare rau? Oare chiar ma iubeste? Oare …
Problema mare este ca daca merg in directia asta imi e frica sa nu o indepartez, dar totodata imi e team sa nu creada ca daca nu o caut ca o ignor, linia fina de echilibru este aproape invizibila si greu de tinut.
Adevarul cel mai mare este ca sufletul meu este fasiat si ca inca nu stiu ce sa fac, chiar daca teoretic peste 4 luni si jumatate urmeaza sa ne casatorim civil.
Poate ca sunt pe langa subiect … dar totusi si noi barbatii avem parte de astfel de dezamagiri dezarmante, care ne termina si care ne terorizeaza pt. tot restul vietii. Adevarul este ca o persoana inselata este o persoana distrusa pt. tot restul vietii si este o persoana care are nevoie de dovezi constante.
Care este solutia pt. ca intr-un final o persoana inselata sa poata iubi din nou ca inainte, dar cel mai important sa iubeasca aceeasi persoana ca inainte?
Buna Mari! Iti inteleg perfect sentimentul si stiu prin ce treci. Inteleg ca te doare mai mult tradarea increderii ce i-o acordasei decat faptul in sine, faptul ca te-a inselat. Cu timpul iti vei recapata increderea si vei trece peste aceasta dezamagire. Cel mai bine e sa iesi, sa cunosti oameni noi, sa socializezi. Stiu, multi ar spune ca e prea devreme, ca nu l-ai iubit cu adevarat daca faci asta, insa iti voi spune si tie ceea ce mi-a zis acum ceva vreme o buna prietena. Atunci cand a facut un accident minor cu masina, era foarte speriata si a zis ca nu va mai conduce in viata ei. Cineva i-a zis sa se urce atunci in masina si sa conduca, atunci cand inca era sub socul ce-l suferise. De ce? Pentru ca daca nu o faci atunci, mai tarziu iti va fi si mai teama, mai tarziu vei avea mii de ganduri care te vor indeparta. Asa este si dupa ce termini o relatie. Profita acum de aceasta “ura” ce ti s-a imprimat in suflet pentru a cunoaste oameni noi. Asa, chiar de te vor dezamagi, nu iti vor putea face mai mult rau decat ti-a fost facut. Ai grija de tine si traieste-ti viata cat mai intens posibil!
@ Adrian: Te-ai intrebat vreodata de ce te-a inselat? Si barbatii si femeile, de cele mai multe ori ajung sa insele pentru ca in relatia pe care o au le lipseste ceva. Incearca sa stai de vorba cu ea, sa discutati despre ceea ce s-a intamplat. Incearca sa stai de vorba cu tine, sa afli raspunsurile la intrebarile ce te macina. O iubesti sau doar ti-e teama ca nu vei gasi o alta care sa te faca la fel de fericit cum te-a facut ea? Tu esti singurul in masura sa-ti pui gandurile si sentimentele in ordine, esti singurul care are dreptul acum la o decizie. Daca stii ca nu o vei putea ierta niciodata, daca stii ca mereu ii vei reprosa greseala ei nu e o solutie sa va casatoriti. Veti ajunge sa divortati in cel mai scurt timp sau, in ce mai rau caz, sa nu aveti parte de momentele frumoase pe care le traiesti atunci cand iti intemeiezi o familie. Gandeste-te bine la ce vrei!
@Adela: ea spune ca din cauza ca m-am schimbat si am devenit mai orgolios. Problema mare este ca fiind intr-o alta tara pana la sf. lunii mai va fi foarte greu sa comunicam dar sa reinoim relatia. Ideea este ca de iertat am iertat, nu am trecut complet peste, aici este diferenta, multa lume nu simte diferenta, dar ea este. Imi va lua timp sa trec peste dar pt. asta am nevoie ca ea sa fie langa mine si sa simt faptul ca s-a schimbat si ca regreta si ca nu va repeta asta. Din punctul meu de vedere in momentul in care ne casatorim fac in asa fel incat sa ne mutam impreuna si sa incepem o viata frumoasa, linistita si ulterior sa avem o familie frumoasa si sa fim o familie unita si iubitoare.
Nu folosi casatoria ca leac pentru greselile voastre!!! Inainte de a face acest pas incearca sa repari totul, sa pui in ordine problemele pe care le aveti in relatie. E greu, dar mai bine acum decat mai tarziu! Bafta!
@Adela: nu am spus ca este leac, nu am spus ca o fac inainte sa ne lamurim care este situatia intre noi. Reparatia este in curs, chiar si la distanta, dar cand vom fi impreuna in tara atunci va fi de munca si mai mult si abia intr-un final poate fi vorba de casatorie. Sa fie bine totul sper … si ma rog sa fie cat mai bine pt. noi.
Atunci cand dai putere prea mare cuiva risti ca acest lucru sa se intoarca impotriva ta. Daca cineva ne face sa suferim este pentru ca noi ii permitem acest lucru, este pentru ca nu tinem cont de faptul ca acel cineva nu este ce avem nevoie si desconsideram puterea noastra de a merge mai departe pe cont propriu. Partea buna este ca tu ai reusit sa iti asumi schimbarea. Ai iesit dintr-o relatie care nu mai era conform asteptarilor tale. Desigur, nu ar fi corect sa afirmam ca vina a fost in totalitate a lui, insa asta oricum nu mai conteaza. Ceea ce conteaza acum este sa tragi invatamintele necesare, sa te dezvolti si sa refaci schita partenerului ideal.
Despartirile astea, desi nu sunt tocmai placute, au un beneficiu imens. Ne ofera oportunitatea sa investim timp si energie in propria persoana. Si de tot veni vorba, ideal ar fi sa facem acest lucru si cand avem un patener.
din propria experienta, cine inseala nu te iubeste , nici macar nu tine la tine:) altfel nu ar putea trada. e adevarat ca doare, dar nu e asa de greu sa mergi mai departe, intr`un final, genul asta de oameni merita sa ramana singuri:)
hm… incredere, nici nu mai stiu ce semnificatie are acest cuvant. de fapt adevarata mea problema este k nu mai am incredere nici in propria mea persoana. greu, nu ma simt capabila sa ies din aceasta relatie, dsi m-a mintit si ma minte in continuare, promisiuni si juraminte… regrete… pareri de rau, dar a doua zi o luam de capat… cu aceleasi minciuni. ma doare, de fapt cred k cel mai tare doare o relatie instabila, azi ma iubeste, m-a iubit si ieri, dar oare maine? si tot asa de 4 ani… mult sau putin… usor sau greu… au trecut 4 ani din viata mea fara sa se intample nimic concret… poate k banuiti, da sunt amanta unui barbat insurat d 4 ani, si inca mai sper… de fapt nu stiu dak mai sper sau doar ma mint pana si eu pe mine. ea, sotia, o femeie aproape perfecta, ce-i perturbeaza perfectiunea este faptul k e sotia lui. ma lupt cu mine insami sa ies din cosmarul asta in care eu singura am decis sa traiesc. poate voi reusi intr-o zi sa incep o viata noua, propria mea viata….
Si eu am fost inselata dupa o relatie de aproape 3 ani cu ganduri de casatorie cu sperante si cu multe altele El s-a gandit ca e mai bine sa se intoarca la fosta Iubita. E greu sa nu te gandesti e greu dar nu ai de ales trebuie sa mergi mai departe.
eu am avut o relatie de 12 ani din care a rezultat si un copil si tot am fost parasita pt o alta am fost terminata si sufleteste si psihic dar mi-am revenit, adurat cam un an dar m-am ridicat singura ca am considerat ca nu merita nici un barbat sa suferi pt el .iar acum 5luni am cunoscut un alt baiat care era cu 7 ani mai mic decat mine si din nou am pus suflet si am fost din nou parasita pe oivul ca el era mai tot timpu plecat dar imi spunea ca iieste drag de mine si de 2 saptamani nu ma mai suna deloc ce credeti voi mai fi cu el?
Buna..am si eu o problema..ma rog..nu poate fi numit problema..Acum cateva zile m-am despartit de unica mea iubire..Spun unica pentru ca,chiar simteam ca ma iubeste la fel de mult cum il iubesc eu.Marea noastra problema a fost cea..ca nu ne-am vazut niciodata…El fiind la o distanta de 130 de km.Penibil!A intervenit problema situatiei financiare..el spune ca nu are destui bani ca sa vina la mine..Ok..am inteles si asta..El probabil asteapta sa ma duc eu..sa fac eu tot ce trebuie..sincer,as face-o..daca as fi majora as face-o.Mai am cateva luni pana fac 18 ani…insa el nu a putut sa inteleaga,sa astepte..si a ales sa ma paraseasca.Ne-am despartit de doua ori.Prima oara..a intervenit o copila..mult mai mica ca mine..si ca el.A folosit-o ca sa ma uite.Nu a reusit..ne-am impacat..insa fara nici un folos..tin sa spun ca in doua luni de cand ne despartisem..incepusem sa-l uit..imi ocupam mintea cu altceva..daca ma gandeam la el..nu mai simteam fluturasii specifici..si..in sfarsit..A folosit cea mai idioata replica “inca te mai iubesc” si m-a dat peste cap.M-am reindragostit de el..si acum,cand vede ce a reusit,m-a parasit..motivul?..Un baiat.Ii este teama ca ma voi cupla cu acel baiat..de care i-am zis de nenumarate ori ca nu am nici o treaba cu el.Ma doare cand vad ca nu are incredere in mine..Acum..nu mai pot face nimic..ma doare sufletul..imi plang de mila ..si cine a zis vorba “s-a inecat ca tiganu` la mal” mare dreptate a avut.Am ajuns de unde am plecat…Mi-as dori sa ne impacam…pe o parte..pe alta..mi-as dori sa-l uit..sa nu ma mai imborbodeasca cu aceleasi cuvinte dintotdeauna.Ma bucur ca am reusit sa scriu..sa spun ce am pe suflet,in minte..:)..Multumesc
chiar crezi ca nu ai fost cu nimic devina? absolut nimic? gandeste-te la asta;)
Nu o sa scriu prea mult, pentru ca nu vreau sa plictisesc pe nimeni… dar ma aflu in aceiasi situatie in care ai fost si tu adela… doar ca nu m-a inselat..sau cel putin nu am aflat si nu simt asta … avem o relatie la distanta.. certuri, neincrederi dar si impacari minunate, pentru ca atunci cand ne vedem tot rau dispare … in seara asta s-a intamplat ceva care m-a pus pe ganduri… sambata seara trebuiasa iau avionul si sa merg direct la el …planuiam de vreo 2 saptamani sa ne vedem..dar in seara asta mi-a spus .. “sa imi zici cum facem, daca nu vi sa merg si eu acasa” (el nefiind din orasul in care locuieste acum .. i-am zis ca mai bine ar merge acasa daca el asta prefera… si a incercat sa se scuze spunand ca eu sunt cea care nu vrea sa ne vedem … cand l-am intrebat daca vrea sa se vada cu mine sau sa faca altceva nu a vrut sa raspunda…el e foarte orgolios…dar daca el chiar isi dorea sa ne vedem probabil ca mi-ar fi raspuns direct si fara a ocoli subiectul ..de aceea acum a inceput sa ma gandesc serios daca are rost sau nu sa continuu in aceasta relatie sa implic si mai multe sentimente… sau poate ar fi cazul sa o las balta .. desi mi-e foarte greu, simt ca trebuie sa ia o decizie o data pentru totdeauna..si sa nu mai reuseasca sa ma intoarca din drum asa cum a facut-o de multe ori … daca vreuna dintre voi fetelor doriti sa imi spuneti o parere, oricare ar fi ea, v-as fi foarte recunoscatoare.. felicitari adela pentru puterea de care ai dat dovada si sper sa pot face si eu acelasi lucru! te pup
Buna,cand citesc toate ceste comentarii raman uimita pentru ca atunci cand suferi ai senzatia ca doar tie ti se poate intampla…dar iata ca cititnd durerile voastre imi dau seama ca nu sunt singura…eu nu am fost inselata…dar..dupa o relatie de 4 ani de zile in care ne am iubit nemarginit, totul a fost perfect, au existat mici certuri ca n orice relatie bineinteles dar stiam amandoi ca nimic si nimeni nu ne va putea desparti niciodata, si ne am continuat iubirea zi de zi , indragostiti ca-n prima zi.am fost impreuna la greu si la bine.Ne am incurajat unul pe altul in mometele cele mai grele.Relatia noastra era invidiata de toata lumea, eram genul de indragostiti frumosi, care si impartasesc iubirea in orice moment fara a tine cont de ceilalti….pana intr-o zi..iata ca am ajuns la varsta de 23 ani(diferenta dintre noi este de doar cateva luni), am terminat facultatea acum 2 ani, au inceput planuri de casatorie, am dat la master amandoi, iubirea a continuat..eu mi am gasit un job bun in primul an de master, el nu…am inceput sa i vad dezamagirea..am fost langa el tot timpul si l am sustinut, a plans pe umarul meu si l am incurajat tot timpul….pana acum 2 luni…cand a gasit si el un job foarte bun. poate mult mai bun decat al meu//din clipa aceea totul a luat sfarsit.de ce spun asta?in 4 ani eram impreuna oriunde, nu exsitam unul fara altul..dar de atunci al a inceput nevoia sa iasa in medii sociale inalte, sa iasa doar in restaurante, sa plece la munte cu colegii iar eu sa stau acasa sa plang iar el sa minta ca nu are semnal la munte, mai mult decat atat a facut poze pt un catalog de prezentare la locul sau de munca(catalog de miri, el ginere si o domnisoara mireasa-nu asta era marea problema ci faptul ca m a pus in fata faptului implinit fara macar sa mi ceara parerea, ceea ce in trecut nu se putea intampla), am trecut peste tot crezand ca va trece, ca este euforia de moment,dar…am gresit…de o spatamana am cunoscut alt om, altul decat a fost 4 ani…nu ma mai suna, nu mi mai spune ca ma iubeste, nu mi mai trimite msj de buna dimineata iubito,nu mi mai simte lipsa.. s a scufundat complet in noul sau serviciu…mai mult decat atat de o saptamana imi spune ca nu tsie ce mai vrea de la viata, nu stie daca mai vrea sa fie cu mine.SOCANT!!!in 4 ani niciodata nu mi a spus asta…m am gandit la toate posibilitatile..poate exista alta, nu sunt genul sa fac pe detectivul…poate chiar nu ma mai iubeste, dar ma socheaza faptul ca iubirea a murit in 2 luni…sau poate ca noul statut(de “director”):)…..am suferit zile intregi..am plans…am incercat sa vb cu el, sa comunicam dar nu mi spune decat ca vrea liniste sa l las o perioada sa se linisteasca pt ca ma iubeste dar are nevoie de o pauza….am suferit, nu am mancat zile intregi, nu dormeam, asteptam un telefon de la el…si nimic…pana intr o seara cand la fel ca si adela am stat si m am gandit ca nu merita, am inceput sa rad cu colegii la munca , sa glumesc, sa dorm , sa mananc,…lucru care l socheaza acum pe el cand ma suna….a inceput sa mi spuna ca ma iubeste ca el nu vrea despertire dar are totusi nevoie de aceeasi perioada de liniste,acum nu i convine ca sunt mai bine si insista sa mi spuna ca vom fi din nou impreuna….da fapt dupa atatea cuvine, sigur v am plictisit..problema este ca nu stiu ce sa fac…nu stiu daca am sa rezist cand va venii si mi va spune ca ma iubeste fara sa l iau in brate, nu stiu daca ma voi impaca cu el ce voi face pe viitor, mi e teama ca mi va face la fel…mi e teama de discutiile celor din jur care vedeau in noi un ideal…mi e teama ca vom continua iar situatia se va repeta si poate va fi prea tarziu, acum mi e teama de o casatorie cu el…sunt intr- un impas al vietii si nu stiu ce hotarare sa iau..ma trateaza asa pentru ca stie ca o sa l iert si o sa o iau de la inceput, are f mare incredere in mine si iubirea mea(poate i am aratat prea multa iubire)…ideea este ca intr adevar banii si statutul pot schimba un om cu adevarat si iata pot distruge o ADEVARATA IUBIRE…sau poate alta femeie…dar nu am cum sa dovedesc…
si nu am rezistat…m am impcat cu el dupa maxim 2..3 saptamani…am avut incredere..dar iata ca am facut o mare greseala…astazi suntem in data de 8 martie..ziua femeii…de pe 2 martie suntem despartiti din nou…mi a facut acelasi lucru…si anume..sa punem punct..acum dupa o saptamana..ba se intoarce ca ma iubeste ..ba este rece si distant..acum tot ce stiu este ca nu mai merita!!iata ca in aceasta zi speciala de la omul langa care am trait aproape 5 ani de zile nu am primit nici macar o floare…asa ca fetelor!!am aflat pe pielea mea faptul ca daca o face o data..o va face si a adoua oara si a treia oara…haideti sa nu ne mai lasam amagite!!!
Fetelor…e ciudat poate sa va scrie un tip aici…pe un forum unde scrieti mai mult voi. nu am putut sa nu remarc similitudini intre povestea adelei si viata mea. ideea e ca si ca barbat poti patii ce a patit adela.
sunt 3 zile de cand viata mea se zbate intre viata si moarte si pt ce? pt ca am crezut in iubire si am avut impresia ca exista in lumea asta moralitate, principii. am crezut ca am gasit persoana harazita mie de catre Dumnezeu, persoana la care visam de o viata. am crezut ca iubirea chiar exista si ca ea sta la baza tuturor lucrurilor. ea parea ata de fericita ca exista cineva ca si mine…credea ca intradevar e real si plangea de fericire…mi se parea ca traiesc cu adevarat visul iubirii. apoi brusc…dintr-o data ,fara preaviz a spus stop si sa transformat in 24 de ore in exact opusul la ce aratase pana atunci. adica mi-a rupt viata , a intrat cu cizmele in sufletul meu, ma folosit drept medicament pt sufletul ei si in final sa spuna….nimic dein ce am aratat atat timp cat am fost impreuna nu a fost real. acum nu mai am nevoie de mine…dispari din viata mea. as avea nevoie sa vorbesc cu voi…am nevoie sa inteleg ce se intamla. durerea e prea mare si greu de supaortat! sper sa vorbim mai multe. poate una dintre voi imi va explica si mie ce a fost cu adevarat id-ul meu de mess este spp.paul74
Buna,
Si eu ca si voi am trecut printr-o despartire… o despartire care nu credeam ca se va intampla vreodata, ziceam ca el este alesul, ma bun ca el nu se poate, pe altcineva nu imi doream.. si inevitabilul s-a produs. Ne-am despartit, dupa vreo 3 ani (ca tot se zice ca dragoastea dureaza 3 ani), fara niciun regret din partea lui, dar multe de la mine. Sa zicem ca vreo 2 ani nu mi-a fost deloc bine, aveam regrete, cred ca eram cu depresie. Incepusem sa dau semne ca trec peste relatia vietii mele care s-a finalizat, dar nu mai aveam incredere in mine, in mrejele mele de femeie, nu mai aveam incredere in barbati si multe alte … si atunci m-am hotarat sa apelez la un psiholog. Atunci, am ajuns pe topexperti.ro – un site care ofera consiliere psihologica online. Am ales, terapia online fiindca era mai ieftina, fiinda imi era mai comod… nu alerga pe drumuri, trebuia doar sa stabilesc sedintele si sa fiu acasa la ora respectiva. Daca aveti nevoie va recomand cu incredere, pentru mine a fost foarte usor si eficient sa urmez sedinte de consiliere psihologica… nu numai ca am trecut peste acel esec emotional, dar am ajuns sa ma cunosc mai bine, sa schimb lucrurile pentru o viata mai bine. Numai bine sa doresc si aveti grija de voi.