Comments on: Respectul de sine, imi miroase a bine

By: Iuliana

Iuliana — Wed, 28 Jul 2010 17:36:36 +0000

Buna ziua Cristina, mi=a placut foarte mult art. tau despre respectul de sine. Acesta nu se invata in mod normal nici acasa si nici la scoala. Exemplele de tot felul ne influenteaza in mod constant negativ indiferent ce personalitate ai. Si cred ca totul porneste de la simplu fapt ca de cele mai multe ori nu putem sa spunem – nu – ne doboara frica, nu vrem sa stam in fata cu temerile noastre inoculate sau preluate de la cei din jur. Iti trebuie in primul rand sa stii sa identifici ca ai o problema, rezolvarea ei depinzand de tine si sa vrei sa iei informatii de la altii, in concluzie sa inveti tot timpul ceva nou si sa-l pui in aplicare, sa fii mandra ca cu pasi mici si constanti te transformi in ceva bun care atrage admiratie.

By: Andreea S

Andreea S — Fri, 12 Feb 2010 21:09:30 +0000

Intradevar un articol f bine scris. Sunt norocoasa pt ca l-am citit, deoarece am avut multe de invatat din el. Ideile transmise ajung exact acolo unde trebuie. Felicitari!

By: dream girl

dream girl — Wed, 02 Dec 2009 18:10:19 +0000

Buna cristina..Din pacate momentan nu pot sa trimit e-mailuri:(( dak vrei ,acesta este idul meu”free_angel9053 “si poate vei dori sa il adaugi in lista..M
i-as dori tare mult!

Multumesc din suflet!!!

By: elena

elena — Tue, 01 Dec 2009 07:42:38 +0000

Pentru OANA:
MULTUMESC, OANA!

By: Cristina

Cristina — Sun, 29 Nov 2009 04:02:04 +0000

@Oana Draga mea Oana, din pacate din ce in ce mai multe persoane isi asculta ratiunea si ea nu mai este pura. Ratiunea poate fi educata insa inima nu. Societatea, parintii, profesorii isi lasa amprente asupra noastra de-a lungul vietii. Pana nu invatam sa ne conectam cu adevarata noastra natura sa ne ascultam intuitia si vocea interioara, astfel de intrebari se vor naste mereu. De asta spun ca e foarte important sa fii tu insuti, sa fi autentica si sa te iubesti pe tine pentru ca astfel sa fi atenta la nevoile tale autentice, nu la ce iti spune X si Y ca ai nevoie. Toti au impresia ca stiu ce mai bine pentru tine , insa numai tu poti afla acest lcuru in calatoria interioara.
@Anna e foarte bine ca te iubesti pe tine si nu trebuie sa iei nimic personal. Va recomand o carte superba care se cheama Cele 4 legaminte toltece de Don Miguel Ruiz care mie mi-a schimbat viata si cu siguranta vei intelege multe. Te astept sa-mi spui parerea ta dupa ce o citesti. Daca nu o gasiti scrieti-mi pe adresa cristina@artafeminina. ro. Eu o am audio in engleza dar se gaseste si in romana in librarii.
Te pup cu drag si ramai tu autentica asa cum esti, vizualizeaza relatia pe care ti-o doresti si ea va aparea.
@Dreamgirl Draga mea Dreamgirl, as vrea sa-mi scrii pe adresa cristina@artafeminina.ro sa vorbim, sterge-ti lacrimile si zambeste in fiecare dimineata in oglinda pana cand zambetul va deveni parte din masa ta zilnica. Optimismul se invata si tu esti la varsta la care ai foarte multe intrebari. Adolescenta este o perioada de cautare. Nu esti singura. Te astept cu drag sa povestim
Cristina

By: dream girl

dream girl — Sat, 28 Nov 2009 11:40:20 +0000

Buna Cristina…Cum sa mai poti vb despre respectul de sine cand te privesti si nu te poti schimba?Cand la 17 ani vezi ca nimic nu merge ,ca totul te trage in jos:((:((:((?Cand vezi ca nu te poti abtine,ca mananc numai prostii,ca nu mananc mancare gatita,cat mananc dulciuri si asa am pus 6 kg in plus si simt k nu ma pot abtine,mereu imi ziceam ca de maine nu mai fac asta si fac si sport ,dar nimic si mama mea imi spune ca nu trebuie “sa ridic tonul “la ea ca asa a facut si unchiul meu si acum nu e bine:nu e casatorit,nu are nimic stabil ,dar ea ma critica,imi zice cum de pot manca atatea dulciuri dupa ce le-am mancat,nu imi zice si ea “nu mai manca ” si in plus,azi s-a jurat ca nu imi va mai zice nimic niciodata ,iar eu iti scriu printre lacrimi k nu mai pot,simt ca sunt blestemata,nu stiu :imi zice k degeaba invat,sunt frumoasa(asta zice ea) ,ca am defecte multe,ca vorbesc fara sa gabdesc si are dreptate.Simt ca nu mai pot si cand vad ca nimic nu imi merge,simt k mor:((:(( m-am ingrasat ,nu am iubit,nu am avut niciodata ,plac pe cienva de mai bine de un an,vorbim pe mess,dar pur si simplu nimic,nu mi-a zis nimic niciodata pentru ca asa am patit mereu (:((:((:(( ,mereu trebuie sa uit,sa merg mai departe,dar imi doresc sa cunosc si eu fericirea,sa pot spune ca am slabit, ca sunt iubita si siubesc si sa am vointa sa invat .sa am un viitor minunat,dar nu pot,totul se blocheaza si eu simt k nu mai rezist.Sunt o fire vesela,nu prea imi arat durerea,toti ma cred optimista,dar in astfel de momente,simt k nu mai pot.Ce se va intampla?Mami imi zicea k eu nu am rabdare si asa e,ca Doamne fereste sa ma apuc de ceva(droguri,alcool.,etc) ca nu as sti sa ma mai opresc si asa e..Deci,mai e vb despre respect cand nimic nu merge?Mai sunt si timida,rosesc pe deasupra?Ce sansa sa mai existe?:((:((:((:((

By: Anna

Anna — Fri, 27 Nov 2009 15:27:47 +0000

Buna Cristina!

Frumos, interesant si cu punctul pe ” i ” acest articol. Bineinteles ca m-am revazut in unele “actiuni”. In acest moment imi dau cam o nota medie, daca spun mediocra imi suna rau in urechi.

As vrea sa intreb si sa punctez in acelasi timp un aspect, referitor la “cere mult, pretentii ridicate, standard ridicat”. De acord, asa fac si asa si trebuie facut. In ce priveste relatiile…ohhh doamne, iar discutam de relatii, stiu si recunosc ca sunt pretentioasa. Cer multe de la mine, cer multe si de la el ( ei, cei din jurul meu ). Hmmm, cu toate ca daca stau bine si gandesc, comunicarea, iubirea de sine ( nu egoismul ), sinceritatea, fair-play-ul, onestitatea, mie imi par lucruri firesti, normale. Ultimul meu iubit mi-a pus o intrebare la un moment dat ” cum pot sa traiesti cu atatea calitati ?”. Sincera sa fiu, pe moment m-a blocat intrebarea, apoi imi venea sa il intreb “dar tu, cu atatea defecte cum poti trai?”, nu l-am intrebat, am trecut cu vederea, insa in ultima perioada imi pun des aceasta intrebare, si stii de ce Cristina? Simplu: sunt multe momente, in ultima vreme mai ales, in care ma simt aiurea cand interactionez cu diferiti oameni. Eu ii tratez cu respect, onest, fair-play, vin in intampinarea lor ( aici fac referire la clientii mei ori potentialii mei clienti ) si stii cum sunt privita? Chioras!!!!! Privirea lor parca ar spune ” de pe ce lume vine si femeia asta??? “. Uneori imi vine sa rad cand le vad reactia, uneori ma intristez, merg mai departe, insa imi pun intrebarea ” este bine sa avem standarde ridicate, sa cerem mult?” Nu stiu…
Stiu doar ca sunt singura, nu am iubit. Ma am insa pe mine, vezi bine, imi ridic moralul , am o prietena foarte buna ( sora mea ), doi parinti extraordinari ( sa le dea Dumnezeu sanatate ) si totusi ma simt singura…

Cele bune Cristina si m-as bucura sa primesc un raspuns, eventual sa putem coresponda!

By: oana

oana — Fri, 27 Nov 2009 07:03:26 +0000

Pentru elena:
Niciodata nu este prea tarziu atata timp cat iti doresti cu adevarat asta.
Incearca macar sa vezi reactiile celorlalti, din pura curiozitate asa ca sa vezi ca functioneaza…Multa bafta!

By: elena

elena — Thu, 26 Nov 2009 17:14:46 +0000

Sunt multe lucruru frumoase si interesante in acest articol. Parca, ma regasesc undeva printre ele. Cred ca fac parte din acele femei care au invatat sa se sacrifice pentru ceilalti, sa dea totul fara sa astepte prea mult de la viata. Acum, parca e mult prea tarziu sa invat sa-mi daruiesc mie ceva. Cred ca eu nici nu mai exist…

By: oana

oana — Thu, 26 Nov 2009 15:56:44 +0000

Salut!
Este foarte interesant ceea ce ai scris, si cred ca toata lumea are problema asta intro-o mai mica sau mare masura!
Intrebarea mea este de ce acum, cand a evoluat omenirea, ne lovim de probleme generalmente simple comparativ cu ce au trait stramosii nostrii?
Eu cred ca tehnologia ne-a sabotat creierul, si nu mai stim ce simtim, nu ne mai ascultam eul…pacat, mare pacat.