Scrisoare catre intuneric
Probabil te întrebi de ce îţi scriu! Dacă tu nu eşti capabil să realizezi adevăratul rost al lucrurilor, să citeşti printre rânduri, atunci mie îmi rămâne doar să mă resemnez, să trăiesc moartă printre cei vii, să respir şi în acelaşi timp să simt că mă sufoc. Dar eu mă sufoc de prezenţa amintirii tale, care îmi hrăneşte fiecare grăunte de speranţă din sufletul meu, ce mă face să tresar din când în când şi să vreau să trăiesc din nou. Să fiu eu însămi şi să te şterg cu totul din mintea şi din inima mea.
Dar realitatea crudă în care trăiesc nu îmi permite să visez, mă obligă să gândesc lucruri pe care nu vreau să le gândesc, să păşesc spre alte lumi, să-mi fac alte idealuri, alţi idoli, să pornesc spre viitor fără a privi în urmă. Însă acest lucru a devenit tot mai greu pentru mine, pentru că eu nu te pot uita, nu pot şterge trecerea ta prin viaţa mea, ca o tornadă într-un pahar cu apă.
Păcat că fiecare fantezie în care eşti inclus mi se năruie încetul cu încetul, fiecare vis dispare, se prăbuşeşte şi nu rămâne decât scrum, toate speranţele îmi sunt înăbuşite de vorbe spuse într-o clipă de beatitudine, sau poate chiar deloc.
Totul a fost frumos, mult prea frumos pentru sufletul meu de muritoare, pentru un corp ce poate pentru tine acum nu mai preţuieşte nimic, dacă a preţuit vreodată ceva.
Pentru o clipă de fericire şi trăire intensă a trebuit să sufăr mult prea mult, şi încă mai sufăr. Rana din inimă îmi este deschisă precum un abis, precum visul meu ce tinde mereu spre infinit.
Îmi este dor de tine, mult prea dor pentru a putea învinge sentimentele, şi, cu cât sunt mai preţuită de ceilalţi şi mai îndrăgită, cu atât mă simt mai singură, pentru că fără tine sunt ca un peşte fără apă. În lumea mea mă simt străină, în casa mea sunt ca o intrusă. Îmi rămâne deci să mă scufund adânc în fiecare gând al meu interzis ce zboară spre tine, în fiecare zâmbet de-al tău pe care mi-l amintesc, şi în întrega mea lume de fantezii, pe care, chiar dacă toţi încearcă, nu vor reuşi niciodată să o facă să dispară.
Pentru tine sunt doar o trecătoare în calea ta, o picătură de apă într-un ocean, dar pentru mine tu însemni tot Universul, fiecare stea, planetă, Luna, Soarele, fiecare om ce mă face să râd, gândindu-mă la tine în fiecare secundă ce trece fără a te vedea, a te atinge, a te putea simţi alături.
Mă poţi considera un copil, o floare uscată, un copac vestejit, orice, căci pentru mine nu există bucurie mai mare decât cea de a mă putea confesa acestor foi, văzându-te pe fiecare pagină, vorbind cu tine fără ca tu să-mi răspunzi.
Zâmbeşte-mi doar şi îmi va fi de ajuns: voi şti că ai zâmbit pentru mine, şi voi reuşi să mă îndrept mai curajoasă spre viitor, să păşesc mai sigură spre necunoscut, un necunoscut din care tu nu mai faci parte.
Pentru mine eşti perfect. Dragostea mea nemărginită te transformă, te face perfect în ochii mei, căci oricâte reguli şi oricâţi oameni ar fi pe Pământ, nimeni nu este perfect.
Totul este la fel: te naşti, creşti, suferi, îmbătrâneşti şi mori. Dar eu te voi purta cu mine în gând mereu, chiar şi după ce moartea mă va despărţi de această lume. Îmi este imposibil să te pierd total, îmi rămân amintirile a ceea ce a fost odată şi pe care nimeni nu mi le va putea lua.
Nu pot să-mi exprim sentimentele prin intermediul unor cuvinte, este mult prea banal, dar te asigur că ele sunt mult mai profunde decât ai putea tu să crezi vreodată.
Îţi doresc tot binele din lume, pentru că sunt sigură că îl meriţi, pentru că vreau doar să fii fericit, indiferent cu cine. Să nu te subapreciezi niciodată, deoarece trebuie să ai ce este mai frumos, mai pur şi mai adânc în viaţă. Meriţi tot ceea ce ar fi meritat o sută de bărbaţi şi vreau să obţii acest lucru. Luptă, nu te lăsa învins, chiar de cazi, ridică-te şi mergi mai departe, viaţa este plină de obstacole pe care trebuie să le trecem. În viaţă nu poţi doar câştiga, trebuie să ştii să mai şi pierzi câteodată. Pentru mine aceste obstacole au ajuns la capăt, nu mai sunt probe de baraj şi trebuie să recunosc că am câştigat câteva bătălii, dar am pierdut războiul.
Fii mereu tu însuţi şi nu încerca să te schimbi, mai ales pentru cineva. Femeia care va şti să te preţuiască pentru ceea ce eşti va fi o învingătoare şi te va iubi aşa cum eşti, cu calităţi şi defecte, ca un muritor de rând.
Mie îmi rămâne să aştept să primesc o altă şansă, să încerc să îmi clădesc alte idealuri, şi să mi te amintesc aşa cum ai fost, eşti şi vei fi întotdeauna.
Te iubesc şi o simte fiecare celulă a acestui trup, te iubesc pentru ceea ce ai fost, eşti şi vei fi mereu: cel mai frumos vis, cea mai frumoasă clipă trăită în viaţa mea.
Toate bogăţiile din lume nu pot cumpăra nici măcar o secundă din fericirea mea, fericire pe care ţi-o datorez; ea este mult prea nepreţuită, infinită şi adevărată. Îţi mulţumesc pentru amintirea zilei de ieri!
Silion Laura
Iti mai recomand:
Sentimente si emotii:cauti fericirea?
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla subiectele noi si descarca materialul gratuit: Arta feminina a dragostei-Ingrediente si Otravuri
Ai grija de gandurile tale pentru ca ele pot fi pentru tine cea mai mare avere sau cel mai mare cosmar. Invata sa le folosesti in avantajul tau si lumea ta va capata o alta culoare.
Inscrie-te la newsletter si ai acces imediat la pdf-urile gratuite "Arta feminina a dragostei" si "Cum sa-l faci sa ramana laga tine"?
Insula sufletului –calea spre fericire si pace launtrica
Concurs ” Cine sunt eu cu adevarat?”
Atasamentele-obstacole in evolutia ta
Ce semnale primesti cand esti bolnav?
Linkuri utile
Parteneri
