Comments on: Sentimente si emotii: Cauti fericirea?

By: elena

elena — Fri, 22 Oct 2010 13:28:36 +0000

hmmm..cunosc foarte bine starile de depresie enumerate in diferite articole…tot ce stiu este ca prin vizualizare, poti obtine tot ceea, ce-ti doresti. trebuie doar sa te concentrezi pe ce-ti doresti si sa-ti doresti cu adevarat. caci, se spune “cand iti doresti cu adevarat ceva tot universul conspira la indeplinirea dorintei tale”.FELICITARI pt acest site…cred ca a ridicat multe moraluri de la pamant.

By: cristina

cristina — Sun, 27 Jun 2010 23:02:22 +0000

draga Cristina, veau sa ti spun ca traesc o asemenea depresiede 1 an……incerc sa lupt cu mine dar uneori nu mai reszis si cedez…o iau de la capat incurajanduma ca trebuie sa lupt pt mine si pt cei ce ma iubesc… dar sincer am momente in care iar cedez…acum o sa incer ceea ce ai redactat tu in aceste articolee,… ati multumescc. si asteprt cu nerabdare urmatoarele articole. de la oameni ca tine sincer imi doresc sa pot invata.. mult sucees in continuare, baftaa

By: DEANA

DEANA — Sat, 19 Jun 2010 10:45:01 +0000

Draga Cristina

La status am afisat ,, POT TOTUL PRNTRU CA SUNT DENA ,, , chiar daca de multe ori nu-mi sta in putere sa pot face tot !

By: Pariuri sportive

Pariuri sportive — Sat, 19 Jun 2010 10:41:38 +0000

buna, interesant blog, am citi cateva articole, multe dintre ele mi se par chiar interesante, tine-o tot asa, de la oameni ca tine, avem ce invata.succes in continuare

By: Cristina

Cristina — Wed, 16 Jun 2010 18:35:14 +0000

@Mara Draga mea, a fost nevoie de mult timp sa-ti dai seama ca e timpul sa te intorci si spre tine, sa faci ceva pentru sufletul tau. Ma bucur insa ca ai facut-o. Ma bucur ca ai inceput sa te iubesti pe tine. Eu cred ca nu te vei opri aici, pentru ca pe masura ce iti indrepti cate un strop iubirea spre tine, nu rapesti absolut deloc din iubirea pentru ceilalti, dimpotriva amplifici.Tot inainte, si daca ti-ai dat seama ca nimeni nu a facut sa ti se indeplineasca vreun vis, decat tu, e un pas mare. Cand incetezi sa astepti ca altii sa te faca fericita , vei fi mereu dezamagita, cand tu singura te vei face, va fi cea mai mare realizare. Cu drag.
@ Carmen Ca lupti cu tine sau cu ceilalti , e important sa nu renunti niciodata.
Altii poate sunt mai talentati, mai destepti, mai bogati material dar daca tu esti gata sa lupti pana la capat cu cea din tine pe care nu ti-o doresti, nimic nu e imposibil. Intodeauna vei iesi catigatoare. Ai primit sfaturi sau nu, pana la urma tu esti singura care poate sa intoarca aceasta stare.
As vrea sa te intreb ce faci de 7 ani? Care sunt gandurile care iti populeaza mintea, care e pozitia corpului tau cand esti deprimata, ce vizualizezi cand esti deprimata? Ai sa fii surpinsa cat de usor e sa fi deprimata. Ceea ce trebuie sa faci pentru a iesi din depresie este sa constientizezi ce anume faci sa fii deprimata, care e ritualul tau? Sunt convinsa ca esti mai vie decat crezi inauntru daca iti dai voie sa traiesti.
Daca imi spui chiar acum ca vrei sa schimbi situatia in care te aflii eu sunt alaturi de tine. Spune Da!
@ Georgiana,Dana, Elllysa,Otilia,Monica, Marrisa, Elly. Am incredere in voi! Tot inainte!Va iubesc!

By: otiliatatar

otiliatatar — Mon, 14 Jun 2010 21:45:20 +0000

Eu sint o femeie puternica,si de 20de ani am demonstrat acest lucru,mi-am crescut singura 2 copii (23ani si 21 de ani),m-am realizat financiar,si profesional,iar acum mi-am regasit fericirea dupa 20 de ani,mai exact am dorit acest lucru,si mi s-a implinit ,(e tot acelasi barbat,dar nu tata copiilor).Am avut foarte multe necaruri si greutati dar am reusit,sint o femeie fericita si implinita. Am trait singura timp de 20 de ani,nu am avut nici un sprijin moral sau financiar a vreunui barbat.Ce este si mai ciudat si real in acelasi timp,este faptul ca am o fobie tot de 20 de ani,si anume teama de deplasare ,si atacuri de panica,rezultate de la prima nastere ,care a fost foarte grea ,dar am reusit sa le controlez aceste fobii,intr-o oarecare masura,si sa am o viata aproape normala,sa cresc copii,sa am grija de mama mea care a fost nevazatoare,am avut si 2 locuri de munca in acelasi timp, ani de zile. Ca sa pot avea o viata normala cu aceste fobii am gasit o solutie si anume sa imi iau permisul de conducere si l-am luat de prima data.Acum am ajuns si eu la rand,si sint o femeie implinita si fericita si chiar invidiata,fizionomia si kg. le am ca la 20 de ani.INTOTDEAUNA AM LUAT PARTEA BUNA DIN CELE MAI GRELE SI URATE PROBLEME ALE VIETII,SIprobabil ar trebuii sa ma consider o norocoasa ca am constientizat si stabilit ce este important pentru mine.Cred ca cel mai important lucru in viata este sa stii sa iti stabilesti prioritatile ,si sa stii ce vrei de la viata,exact cum trebuie sa stii in fiecare zi ce ai de rezolvat. O femeie e mult mai puternica ca un barbat,de cele mai multe ori.Mult succes!

By: Dana

Dana — Mon, 14 Jun 2010 19:14:32 +0000

Buna Cristina,
In fiecare zi devin mai constienta de puterea mea interioara, inceputul a fost la “Self discovery” si merg mai departe in continuare. Parca in fiecare zi ma ambitionez mai tare sa merg pe drumul pe care l-am ales asumandu-mi toate riscurile, cu toate ca uni vor sa ma faca sa ma razgandesc.

By: ellyssa

ellyssa — Mon, 14 Jun 2010 12:45:03 +0000

Buna ziua!
Urmaresc cu mult interes toate subiectele tale. Intradevar, numai gandind pozitiv ti se vor intampla lucruri pozitive. Avand incredere in mine, stiu ca voi reusi intotdeauna ceea ce-mi propun (cu micile exceptii).
Imi pare rau ca nu am timp sa exprim mult mai multe despre acest subiect si nu numai… trebuie sa merg la serviciu. Voi reveni.
E interesant ceea ce gasesc aici, mie personal imi este util, doresc tuturor sa le foloseasca la ceva ceea ce srii tu.
Cu cele mai bune ganduri,
Ellyssa

By: monica

monica — Mon, 14 Jun 2010 10:16:02 +0000

‘’In fiecare zi si in orice mod devin din ce in ce mai puternica’’
Aici , ma regasesc. Stii in ce consta acest lucru in cazul meu ?
Toata viata mi-a tremurat inima pentru mama mea, ea fiind cea mai altruista fiinta pe care am intalnit-o vreodata, atat de altruista incat pe ea nu a mai apucat sa se iubeasca deloc. M-am luptat toata viata pentru a o ajuta sa-si exprime nevoile, durerile , suferintele ei, pe care din bun simt nu si le exprima, deci cu atat mai greu sa i le aline cineva, nestiindu-le.
Un monument de bun simt, de rigoare, de bunatate si devotament pentru familie si multe alte calitati, pe care nu le mai insir.
Avand insa o vitalitate scazuta, prin natura ei, a muncit peste puteri, pentru a-si dovedi capabilitatile,iar bolile , datorate acestor eforturi mult prea mari, nu au intarziat sa apara. De fiecare data eu am vegheat ca ea sa traiasca, ea nefiind preocupata de persoana ei (doctori,medicamente,etc).
Acum am ajuns la proba de foc a vietii mele: mama este invalida de un an si jumatate; cu exceptia orelor de somn, are nevoie de mine tot restul zilei.
Desi, m-am rugat la Dumnezeu , de cand ma stiu, sa ma ia pe mine, inaintea ei, acum ma rog sa-mi dea putere sa o ajut sa traiasca cat mai mult, indiferent de eforturile si frustrarile mele. Nu credeam vreodata ca o sa ajung in asemenea situatie, dar viata nu stii niciodata ce iti rezerva. Cred ca sunt pe zi ce trece mai puternica, numai si pentru faptul ca nu-mi iau viata, atunci cand o vad cum se chinuie zi de zi, ci incerc sa fac tot ce este posibil pentru a-i fi ei mai putin mai bine.

By: marisa

marisa — Mon, 14 Jun 2010 08:33:17 +0000

Te-am castigat de curand ca prietena si nu as vrea sa te dejamagesc.Am fost si sunt inca o persoana puternica.Viata ma obligat. Ma straduiesc de cateva luni sa aplic teoria expusa de tine,sa ma pun in miscare, sa ma motivez, sa fac schimbari cu privire la persoana mea si sa-mi doresc mai mult, sa ma bag in seama mai mult , pe mine, sa ma iubesc mai mult pe mine. Reusesc, dar trebuie sa recunosc ca sunt si momente cand constat ca am obosit, cand ma intreb daca merita efortul si sunt tentatat sa renunt. Umbrele indoielii ma cuprind si ma intreb din nou de ce sotul meu a preferat sa-i impartaseasca altcuiva nevoile sale si daca acest lucru nu se va intampla din nou.Familia,copiii,au fost prioritari in detrimentul carierei si independentei mele. M-am subordonat singura unei cauze si am constatat ca bunele mele intentii au fost interpretate gresit.Mi-am pierdut increderea in mine, si pentru ca sotul meu nu-mi spune deschis care actiuni au fost gresite, in continuare sa simt ca pe un teren minat.I-am spus ca mi-ar fi mai usor daca m-ar ghida in actiunile mele, ca sa nu mai gresesc ( si el sa caute din nou consola in alta parte), ca sa am garantia ca va fi bine si mi-a raspuns ca viata nu ofera garantii.Am citit si articolul cu oglinda si am ajuns la concluzia ca am nevoie de respect, sinceritate si incredere. Toate concureaza cu disperare pentru primul loc. in fiecare zi ma rog la Dumnezeu si il rog sa-mi dea gandul cel bun.Si lucrul acesta il fac de ani de zile.Si il mai rog sa ma ajute sa accept si sa pot trece mai departe. Sa traiesti o mie de ani Cristina