Este o seară tristă. Sunt singură. Stau la gura sobei şi mă gândesc la toate lucrurile mai importante sau mai puţin importante ce mi s-au întâmplat. Câteodată mă gândesc profund la ele şi ajung să cred că nu sunt decât o vietate menită să disturbe viaţa oamenilor ce o înconjoară.

Sunt clipe în viaţă când înţelesul unor cuvinte te răneşte mai profund şi te doare mai tare decât un cuţit înfipt în inimă. Atunci, mă gândesc la tine, ideile îmi zboară spre cer şi inima mea tresare.

În sufletul meu a apărut întunericul, iar durerea de a nu fi iubită de tine este ca un abis în care mă afund tot mai mult, pe zi ce trece. Ai fost o minune în viaţa mea, şi ai fi putut deveni realitate, nu să rămâi doar un vis.

Încă aştept să mă trezesc, dar îmi este teamă ca realitatea asta crudă să nu mă lovească prea puternic şi să nu-mi mai pot reveni. Mă urăsc pentru că de fiecare dată vreau să fiu indiferentă, şi de fiecare dată ajung să mă îndrăgostesc şi să iubesc cu aceeaşi naivitate de la început. M-am schimbat foarte mult şi totuşi am rămas aceeaşi.

Mă implic mai mult decât vreau, sufăr, iubesc, plâng până ce lacrimile îmi inundă obrajii, până ce simt cum amintirile şi durerile mele se îneacă în valurile învolburate ale oceanului lacrimilor mele, dar mă resemnez pentru că întotdeauna eu sunt cea care distruge totul, eu sunt singura vinovată.

Simt cum viaţa mi se scurge încetul cu încetul, minut cu minut, secundă cu secundă. Sunt sătulă să supravieţuiesc în jocul acesta crud al omenirii. Sunt împinsă tot mai mult în braţele iluziilor pentru că nimic nu mai are sens pentru mine, totul este atât de banal, încât nimic nu îmi mai trezeşte interesul, nimic nu mă mai surprinde. Sufăr prea mult pentru a mai putea stinge din intensitatea sentimentelor şi a durerii mele.

Nu-mi doresc decât să fiu neutră oricărui sentiment, să fiu nepăsătoare faţă de oricine, să nu mai fiu eu. Vreau să-mi golesc sufletul, iar ecoul inimii mele să ajungă până în cea mai îndepărtată constelaţie, să se contopească cu cea mai mare nebuloasă şi să se piardă în abisul universului.

Vreau să-mi pustiez inima, să-mi exilez sentimentele pe insula nepăsării, să-mi îngrop visele şi iluziile în groapa Marianelor, vreau să-mi simt mintea eliberată. Vreau ca simplitatea unor cuvinte să se adâncească în foile unui caiet, să-mi simt corpul plutind ca un nufăr, pe apa visurilor mele. Vreau să trăiesc pierdută printre miile de stele, să mă rătăcesc în gânduri ca într-o gaură neagră şi să-mi eclipsez dorinţele şi nevoile.

Sunt sătulă de iubire, sunt roasă de prea multă dezamăgire, sunt cuprinsă de o durere desăvârşită.

Sunt prinsă în noapte, iar somnul îmi fură fiecare gând, idee, lăsând oboseala să-şi facă loc, tot mai mult în mintea mea, în ochii, în mâinile mele, încet, încet, în tot corpul.

Adorm… te visez…

Silion Laura

Iti mai recomand:

Iubire sau dependenta?

Sentimente si emotii:cauti fericirea?

Desprea iubire.Realitatea sau imaginatia in iubire?

Intr-adevar trebuie sa renunt la mine pentru ca TU sa ma iubesti?

Cateodata  devin o copila care viseaza la povestile de dragoste care m-au fascinat de-a lungul anilor. Oare te iubesc sau sunt dependenta de tine? Si care e diferenta intre aceste buchete de emotii  care ma coplesesc?

Cand ma indragostesc simt ca nu pot trai fara  El iar atunci cand daruiesc dragoste nu astept nimic in schimb. Deseori ma predau cu toata fiinta mea celuilalt si il fac responsabil pentru binele meu, pentru ceea ce simt si experimentez. Ma daruiesc cu totul si astept ca el sa umble golul care s-a asternut undeva in interiorul meu.   Ca o iresponsabila ma abandonez si refuz sa-mi asum responsabilitatea pentru propria mea fericire.

Imi amintesc acum aceste intrebari tulburatoare care ma urmareau acum ceva vreme.  Lipsa maturitatii, simtului puternic personal, lipsurile si nevoia de iubire resimtita de pe vremea copilariei, m-au impins intr-o capcana a abandonarii si renuntarii la propria-mi persoana si a ceda responsabilitatea Lui.

M-am gasit cersind acea iubire care imi lipsea, m-am trezit  guvernata de temeri, in special traind groaza pierderii obiectului iubirii. Si de unde era sa stiu ca de fapt imi lipsea iubirea fata de mine? De unde era sa stiu ca o data cu varsta nu am reusit sa depasesc iubirea adolescentina si copilareasca  pe care am considerat-o adevaratul sentiment.

Ce faci cand  te agati de iubirea Lui pentru a simti ca esti demna de iubire, pentru a-ti confirma valorile si meritul personal de care ai fost privata cand erai mica?

Ce faci cand inconstient recreezi atmosfera vremurilor trecute pentru a te impune si a demonstra ca esti demna de a fi iubita, cand cersesti atentia si iubirea , intr-o maniera exagerata pentru a suplini lipsurile  eului tau interior?

Au trecut vremurile in care faceai parte din pantecul mamei si erai indreptatita sa reconstruiesti legatura cu cea care ti-a dat viata, cand asteptarile ca ea sa-ti indeplineasca nevoile si sa-ti hraneasca  emotiile erau fondate.

Acum e timpul sa  alegi constient si sa lupti cu acea parte din tine care alege pe baza ranilor si lipsurilor trecutului.

Am aflat ca dragostea aceea suprema care se ghideaza pe regula ‘’Nu pot trai fara tine’’ este de fapt dependenta emotionala  si ca dragostea se bazeaza pe impartasire nu pe mica cersetoare.

Ranile din copilarie insa nu inceteaza sa iasa la suprafata cand ajungem sa ne alegem partenerul.

Abuzurile fizice si sexuale

Divortul parintilor

Moartea unei persoane dragi

Alcolismul

Te conduc spre o perioada autista  in care nu faci diferenta intre tine si restul lumii.

Intri in relatie in cautarea sentimentului de integritate pierdut. Orice esec echivaleaza cu nefercirea.

Deseori ne gasim fiind atrasi de simbioza, de a supracompensa, de a recreea ce nu am primit de la parintii nostrii.

Si totul se intampla la nivel inconstient, nici macar nu iti dai seama. Gandurile constiente, dorintele si afirmatiile noastre verbale sunt doar un val fin care acopera inconstientul.

Exista 2 tipuri de creier.

Creierul nou si creierul vechi.

Dragul de el, creierul nou incearca sa faca alegerea potrivita sa ne implice intr-o relatie de dragoste sanatoasa, insa creierul vechi preia in majoritatea cazurilor puterea.

Te trezesti spunand : ‘’El e alesul’’ sau ‘’E genul meu’’ fara sa sti ce sta dincolo de aceste afirmatii.

Modelul de partener vine la pachet cu un set de trasaturi prestabilite , pozitive si negative, astfel barbatul visurilor tale nu este decat candidatul ideal pe care creierul vechi l-a gasit  si l-a ales pentru a compensa daunele psihologice si emotionale pe care le-ai experimentat in copilarie.

El este cel care iti potenteaza respectul de sine, iti intensifica imaginea pe care o ai despre tine  si astfel te abandonezi complet incredintandu-i  aceste indatoriri.

Cand ai fost mica ranile sociale si-au lasat amprenta asupra ta.  Ti s-a spus:

‘’NU esti la fel de desteapta…

‘’Nu ai talent sa desenezi’’

‘’Niciun barbat nu o sa te suporte’’

Si astfel ai inceput sa crezi  si nevoia de a infirma toate aceste afirmatii te urmareste. Cauti in exterior partenerul ideal care poate  infirma aceste trasaturi pe care ti le-ai negat. Cauti, cauti  si te bazezi complet pe acest model. Cand el apare atractia este foarte puternica, simti ca undeva el te poate ajuta sa te regasesti, dar ceea ce faci este sa te pierzi din ce in ce mai mult. Sa iti spun ceva despre incredere, ea trebuie sa izvorasca din interior ca sa fie benefica pe termen lung.

Simbioza

Dansul  acesta distrugator in  care alergi dupa el, si continui sa ceri,sa ceri il poate face sa plece din ce in ce mai departe.

Ceea ce experimentezi nu este nici pe departe  sentimentul de iubire ci doar dependenta, fata de ce poate sa-ti ofere celalat pentru a te simti din nou intreaga.

Daca te simti  atasata de cineva astfel incat crezi ca nu poti trai fara El, incearca sa-ti daruiesti  tie insati, ceea ce astepti de la cealalta persoana. Aceste lucruri  reprezinta  parti ale sinelui tau pierdut, sau reprimat si cata vreme nu vei umple acest spatiu, te vei simti mereu in nevoie.

Daca vei continua sa alegi cu sinele ranit, vei alege acea persoana care tu crezi ca vrea  acest job, de a te implini si de a reintregi  ceea ce sinelui tau  ii lipseste, insa problema se pune ca acest cineva isi doreste la randul lui ca golurile din interiorul lui sa fie indeplinite de tine. Intr-o relatie in care amandoi partenerii isi doresc sa obtina dragoste in loc sa o impartaseasca, veti sfarsi amandoi prin a fi dezamagiti si tristi.

Ajungeti sa va invinovatiti unul pe celalat pentru ca  nu va simtiti iubiti asa cum ati vrea sa fiti iubiti. Cand se produce despartirea de obicei e din cauza ca unul din voi nu-si asuma repsonsabilitatea pentru propriile nevoie si emotii si il acuza pe celalat de nefericirea lui.

Fericirea nu este exterioara, ea este o stare de spirit interioara si nimeni nu e dator sa te faca fericita. Daca vei astepta ca ceilalti sa o faca vei ajunge sa fi foarte dezamagita.

Gandeste-te ca nimeni nu iti cunoaste mai bine proproprile nevoi si sentimente mai bine decat tine si singura care e capabila sa umple aceste goluri esti tu. Increderea in tine va izvora in momentul in care vei deveni consitenta de aceste lucruri.

Calatoria nu e usoara si deseori  nu sti cum sa te detasezi de aceasta dependenta pentru a experimenta dragostea matura, pentru a te iubi pe tine insati si apoi a amplifica aceasta dragoste intr-o relatie cu o alta fiinta umana de asemenea matura emotional.

Iti propun un exercitiu pentru a-ti da seama daca alegerea partenerului  reprezinta o incercare de a rezolva traumele emotionale din copilaria ta.

Ia-ti 10 minute si noteaza pe o foaie  trasaturile partenerului tau si pe alta trasaturile principalei persoane care a avut grija de tine in copilarie.

Opreste-te din citit si fa acest exercitiu. Scrie-mi  daca ai gasit puncte comune.

Continua si bifeaza urmatorele afirmatii care ti se potrivesc:

Nu te aude nimeni asa ca ar fi bine sa incepi sa fi drastic de sincera cu tine.

Sunt obsedata de relatii

Neg gravitatea problemei

Mint sa acopar nemultumirile din relatia mea cand ies in societate

Incerc repetat sa controlez relatia

Imi schimb deseori atitudinea brusc

Sunt uneori, manioasa, depresiva si am sentimente de vina in legatura cu relatia mea

Actionez irational

Sunt agresiva verbal sau fizic

Deseori ma urasc pe mine in timp ce alteori caut sa ma justific pentru ceea ce nu functioneaza in relatia mea

Daca te regasesti printre aceste afirmatii un lucru e cert. Suferi de dependenta relationala si acest lucru iti provoaca suferinta asupra intregii tale vieti.

Pana nu te vei vindeca de aceasta boala nu vei fi capabila sa experimentezi o relatie de dragoste sanatoasa si insatisfactia la nivel sentimental va deveni din ce in ce mai acuta.

Cum poti sa te recuperezi?

Pasi de actiune:

Am pentru tine cativa pasi  si  recomandarea unei lecturi obligatorii:

Incep:

Recunoaste ca nu poti controla aceasta boala. Fi sincera cu tine, si nu uita cu cat amani aceasta recuperare cu atat drumul va fi mai greu. Daca continui sa te minti ca ceea ce experimentezi este iubire cand de fapt este cu totul altceva, nu te plange de deciziile pe care le iei.

Inceteaza sa-i acuzi pe altii pentru problemele tale. Curajul este o decizie. Nimeni nu este dator sa  aiba grija de problemele tale. Nu poti arunca vina pentru golurile care sunt prezente in interiorul tau pe partenerul tau. Deindata ce devi constienta de aceasta boala, lucreaza cu tine permanent.

Concentreaza-te asupra propriei tale persoane. Renunta  la mitul, ‘’iubirea mea il va schimba’’, pentru ca tot ceea ce cauti sa schimbi la el reprezinta de fapt parti ale propriei tale persoane pe care le-ai negat. E momentul sa devi responsabila pentru propriile tale actiuni

Cauta ajutorul persoanelor recuperate. Inconjoara-te de persoane care au depasit aceasta boala si care astazi experimenteaza o relatie de iubire sanatoasa.

Incepe sa fi preocupata de propriile tale sentimente in loc sa le eviti.

Construiest-ti un cerc de prieteni buni si interese variate si cauta nevoile care urmeaza sa se dezvolte in  forul tau interior.

Te las sa acorzi cateva momente asupra persoanei tale si relatiilor de cuplu pe care le-ai trait sau inca le traiesti. Nu uita, comunicarea in relatii este foarte importanta.

Recunoaste acum daca esti sau nu dependenta de barbatii  din viata ta! Lasa-mi  un comentariu!

Asa cum ti-am promis daca vrei sa intelegi mai bine de unde poate proveni dependenta relationala si cum  sa  o depasesti iti recomand cartea Femei care iubesc  prea mult de Robin Norwood.

Cu drag

Cristina

Asta e realitatea!

Setea mea  de implinire nu este niciunde mai puternica decat in viata romantica.

Tot ceea ce imi doresc in viata este fericire, iubire.

Prea mult am fost fortata sa impart patul cu cineva care nu-mi intelege sufletul.

Ratiune sau abandonare  intr-un fatalism inerent al romantismului?

De unde apare iubirea si in ce fel reuseste ea sa-mi satisfaca nevoile fara a ma lasa prada dependentei emotionale, a pierderii absolute de sine?

Cum sa iubesc astfel incat sa nu asociez sentimentul de iubire cu suferinta?

Pe cine iubesc?

Ce vad la el?

Ce fac daca sentimentul dispare?

La ce transformari ma supune aparitia acestor senzatii care indica ceea ce limbajul  exprima ca ar fi dragoste?

O multime de intrebari , multe variante de raspunsuri, multe experiente , poate pentru mine vindecatoare, poate pentru tine in curs.

Orice etapa din viata , orice experienta are dupa parerea mea invataminte pe care cand se trage  cortina e bine sa le notam undeva in mintea noastra, in ratiunea noastra, ea fiind singura pe care o putem controla.

Desi invatamintele despre iubire ar putea fi atribuite inimii, educarea nu ajunge decat la nivelul ratiunii.

De cate ori ti s-a intamplat sa iubesti si apoi cand totul s-a termnat sa asociezi dragostea cu suferinta, de cate ori ti s-a intamplat sa il cataloghezi pe cel care nu-ti mai dat iubire la un moment dat drept fiind el cel rau, el imoral, el insensibil pentru ca nu mai poate sa-ti ofere ce ti-a oferit candva?

De cate ori te-ai indragostit cu adevarat de El real si nu de imaginea ideala a barbatului care ti-ai dori sa apara in viata ca urmare a nevoilor tale?

Ne indragostim sperand ca nu vom gasi in celalalt ceea ce stim ca se afla in noi, toata lasitatea, slabiciunea, compromisul.

De multe ori cand am iubit am spus el e dragostea vietii mele dar astazi am in fata o afirmatie care pune la indoiala toate credintele de acum si incep sa constientizez ce alta data am fost oarba sa vad. Fericire, iubire… intotdeauna par sa fie aproape. Ti-l spun si tie.

‘’Pana nu ai murit( iar atunci devine o imposibilitate practica) este dificil sa spui ca cineva e iubirea vietii tale.’’

Pe drumul vietii sunt presarate o multime de oportunitati iar ceea ce face diferenta dintre ele sunt alegerile noastre.

Despre iubire: Cand noi ne indragostim de cineva de fapt reflectam nevoile noastre asupra persoanei care apare si dragostea apare ca urmare e nevoii disperate de afectiune sau dragoste, pasiune sau dragoste.

E greu sa distingi intre acestea si nu am dreptul sa iti dau o definitie clara pentru ca totul depinde de punctul tau de vedere. Eu poate dau  alta valenta fericirii, iubirii decat tine.

Bun.

Mi-am pus aceste intrebari pe parcursul experientelor si cu trecerea timpului si m-au afectat poate fara sa fiu constienta de ceea ce inseamna si cazand in pacatul de a confunda dragostea de multe ori cu imaginatia. M-am pierdut in fatalismul romantic, am uitat de cine sunt eu, am ignorat ratiunea, am iubit abandonandu-ma pe mine si reinventandu-ma intr-un nou concept numit ‘’noi’’. Am crezut ca el e dragostea vietii mele, mi-am facut planuri, am trait in viitor cu imaginea clara a construirii unui singur individ.

Am idealizat!

Mi-am tradat autenticitatea!

Mi-am abandonat libertatea!

M-am autosabotat!

Am transformat iubirea in suferinta!

Am schimbat binele in rau!

Am alterat moralul in imoral!

M-am sinucis!

Am facut toate aceste greseli care intr-un final m-au condus spre un singur rezultat, cumplitul sentiment de abandon cand dragostea mea n-a mai fost impartasita, suferinta, lacrimi, izolare, dezamagirea, teama si respingerea de a mai imbratisa acest sentiment vreodata.

Vin si te intreb? Asta crezi despre iubire? Asta vrei sa experimentezi? Ai asociat vreodata sentimentul de dragoste cu suferinta?

Tu pe cine iubesti? De ce te-ai indragostit de el? Ti-ai legat fericirea si iubirea de el?

Stiu din afara parea asa de intreg, din afara parea a fi partenerul perfect, echilibrat emotional in vreme ce tu te simteai atata de ratacita. A fost ca un miracol! Daca sunteti impreuna si acum, fericiti, daca in continuare va completati, aveti aceleasi interese, va plac aceleasi lucruri, impartasiti aceleasi nevoi si in continuare beneficiati de suprema valoarea libertatii, si ati reusit sa faceti fata micilor diferente prin umor atunci nu mai continua sa citesti acest articol.

Daca relatia ta s-a schimbat mult de cand v-ati cunoscut, daca tii cu dinti sa schimbi si sa readuci acel sentiment in viata ta pe care l-ati experimentat la inceput, ati semnat un acord in a va intalni politicos dimineata la micul dejun sau seara la cina si in rest te simti emotional neimplinita  poate ar fi cazul sa iei masuri. Am o veste trista pentru tine: dragostea unuia dintre voi a murit.

Daca el nu te mai iubeste, intreba-te ce motiv ai sa-l tii langa tine? Ai putea sa raspunzi: ‘’Eu il iubesc’’, dar e un motiv suficient de bun ca el sa iti ofere din nou dragostea pierduta?

Nu cred!

Te intrebi unde vreau sa ajung? Iti spun imediat! Vreau sa intelegi ca lipsa de dragoste, dragostea neimplinita, sau dragostea pe care de fapt in majoritatea timpului o asociezi cu suferinta nu se bazeaza pe scuze sau nu este un fruct a soartei hotarate impotriva ta ci este urmare a alegerii pe care ai facut-o la inceput.

Am idealizat: Ce inseamna asta? Deseori cand te indragostesti, cand incepi acea dragoste imatura in care doar te lasi purtata de val, ai tendinta de a-ti idealiza partenerul. Iti doresti asa de mult ca cineva sa apara in viata ta sa-ti satisfaca setea de dragoste, de afectiune incat lasi la o parte toate intrebarile, toata ratiunea si tot ce te intereseaza este ca si el sa-ti raspunda cu aceleasi sentimente. Incepi sa il analizezi, incepi sa vezi ce-i place iar dorinta te impinge spre a doua greseala majora:

Iti pierzi autenticitatea: Nu-ti place ciocolata dar daca el te intreaba te grabesti sa spui  ca e favorita ta, lui ii plac filmele de actiune, tie iti plac comediille dar renunti in favoarea lui.

Stati impreuna in dormitor si tu asculti muzica clasica in timp ce el citeste reviste de masini. Daca il deranjeaza te va anunta si tu vei opri muzica. Uneori din sentimentul de inferioritate fata de partenerul tau chiar incepi sa tranformi intrebarile de genul: Cum mi se pare mie rochia mea? In intrebari de genul: ‘’Cum i se pare lui rochia mea’’? in loc de ‘’Cum mi se pare mie rochia mea’’? ,Ce i-ar face lui placere in loc ‘’De ce mi-ar face mie placere’’? ,’’Cine sunt eu pentru El’’? In loc de ‘’Cine sunt eu’’? Pur si  simplu incepi sa anticipezi tot ce i-ar placea lui si renunti la tine si procesul de repetitivitate inceput se continua pe toata perioada relatiei.

Mi-am abandonat libertatea. Da il iubesc asa ca aleg sa imi abandonez toti prietenii, cand ma intalnesc cu ei sa vorbesc intr-una despre momentele speciale dintre noi doi, despre limbajul familiar si lucrurile marunte care ne apartin numai noua, aleg sa renunt la ceea ce imi place mie pentru binele ‘’conceptului de noi’’  din teama ca poate s-ar supara daca as face ce imi place mie, sau ca nu e adecvat sa fac asa ceva din moment ce noi doi ne iubim.

Faptul ca-l iubesti  si ca devii dependenta de fiecare particica a corpului si sufletului lui in fiecare clipa nu-ti va aduce nimic pozitiv. Stiu e frumos pentru frumusetea pe care i-ai atribuit-o tu, prin modul in care te face sa te simti, vezi in el intruchiparea viitorului tau, insa ramai constienta ca poate intr-o zi iubirea unuia dintre voi nu va mai exista, si e mai greu sa te reinventezi dupa o dezamagire in care fiecare loc, fiecare obiect, fiecare eveniment il asociezi cu dragostea ta pierduta. Pastreaza-ti individualitatea! E important sa-l iubesti si cand e langa tine si cand nu e  langa tine! E important sa poti trai si cu el fericita dar sa poti trai si cu tine insati fericita!

M-am autosabotat. Asa cum medicul poate detecta simptomele unei boli la fel si indragostitii detecteaza cand ceva nu mai e cum era. Apar furii, emotii negative, pe care e bine sa le spui in momentul in care apar, sa le accepti si sa incerci sa le rezolvi daca amandoi inca puteti oferi iubire celuilat. E atat de simplu si de inutil sa le atribuim celorlati defecte, sa ne mintim ca ei sunt vinovati daca nu ne mai pot satisface o anumita nevoie, sa acuzam si continuam fara a constientiza problema reala si accepta adevarul.

Am transformat iubirea in suferinta. Din pacate copilaria poarta o amprenta asupra alegerii tale inconstiente a partenerului. Devii dependenta de iubirea tatalui care nu ti-a oferit emotional ceea ce aveai nevoie si de aici s-a nascut sentimentul ca nu meriti sa fii iubita. Priveste in copilaria ta si vezi daca nu cumva modelul familiei disfunctionale in care ai crescut isi pune amprenta asupra modului in care iti alegi partenerii. Invata sa te iubesti pe tine insati! Esti minunata! Repeta aceste afirmatii pentru a sterge patternul inconstient ca nu meriti sa fii iubita din coplilarie. Inceteaza sa mai suferi alegand gresit indragostindu-te de un barbat care nu-ti poate da ce vrei cu adevarat.

Am schimbat binele in rau.  Ce faci daca sentimentul dispare? Ce faci daca cel caruia i-ai oferit iubire  e incapabil sa-ti raspunda intr-o zi cu reciprocitatea sentimentelor? El devine persoana rea si tu persoana buna nu? El devine vinovatul si tu victima?  Confunzi nevoia ta de iubire cu nevoia de a iubi pe cineva anume? De ce il condamni pe el daca alegerea  a fost a ta? Daca dragostea ta s-a nascut din nevoile tale de fericire,  iubire. Cat timp a putut sa-ti ofere a fost bun? Acum e rau? Din pacate se intampla adesea ca dupa despartire, sau daca unul din parteneri nu mai e capabil sa ofere ce oferea inainte sa fie acuzat, blamat. Constientizeaza ca nu e vina lui, incearca sa te gandesti ca poate esti prea speciala pentru ca el sa te inteleaga sau poate imaginea pe care tu i-ai atribuit-o lui sau dragostei lui inca de la inceput nu a fost reala.

Mergi mai departe! Aminteste-ti acest citat despre iubire:  ‘’Pana nu ai murit este dificil sa spui era iubirea vietii tale.’’J

Am alterat moralul in imoral: Incercam sa devenim intelepti in iubirea atunci cand ne dam seama ca nu ne-am nascut stiind cum sa traim. Il numim imoral pe cel care nu ne mai ofera dragostea de care avem nevoie, care respinge gesturile noastre de afectiune, atentiile pe care I le oferim zilnic? Oare nu e meritul meu sa fiu iubita si de datoria lui sa ma iubeasca? Raspunsul este nu. Poti sa-l numesti imoral pentru ca ai facut sacrificii pentru el, ca i-ai dat atentie, timp, energie, efort  dar  relatia a fost reciproca, si tu ai beneficiat de dragoste, atentie, timp in trecut. E alegerea ta daca preferi sa ramai blocata aici, intr-un comun acord de insatisfactie emotionala sau  mergi mai departe.

M-am sinucis! Mental, fizic, emotional uneori neintelegerea tuturor greselilor de mai sus, te duce la ideea ca nu merita sa mai traiesti in momentul in care conceptul ‘’noi ;; se destrama, in momentul in care unul din parteneri nu mai e capabil sa ofere acelasi sentiment pe care il ofera celalalt.

Poti trai o iubire imaginara, aruncandu-te in idealizarea relatiei fara  a fi cat de putin rationala si poti ajunge sa cazi in agonie la fel de usor, sau poti nota invatamintele iubirii si a stabili rational Ce cauti in relatie? .

Plaseaza iubirea undeva intre imaginatie si realitate!

Pe curand!

Cristina

Inceputul unei relatii incepe adesea cu mitul iubirii, povesti inspirate din canturi de dragoste, din filmele la care plangi si iti doresti sa le traiesti. Iti cauti sufletul pereche? Crezi ca undeva, intr-o parte a universului exista, il vei intalni, ve veti contopi, veti rezona in tandrete, gesturi, cuvinte, vise? Esti indragostita?

Adanc in sufletul tau crezi ca iubirea pentru El te ajuta sa depasesti orice obstacol. Proiectezi imaginea perfecta a partenerului tau si astepti sa apara. Cunosc sentimentul! L-am trait, l-am respirat, l-am inradacinat atat de adanc in sufletul meu inca devenise o parte din mine! Credeam!

Am crezut in destin, in iluzia transfigurata in cantecele, povestile romantice si chiar in reveria mea.Am crezut ca voi stii imediat ce l-am zarit: ”El este! El e barbatul vietii mele!” M-am aruncat in valtoarea sentimentelor profund si nevoii mele defecte de a ma hrani cu ce imi ofera, in fiecare clipa, in fiecare moment! Nu m-am oprit! Nu mi-am pus nici o clipa intrebari. Cine sunt Eu? Cine e El?

In ce puncte ne intalnim dincolo de valtoarea pasiunii? Unde ma indrept eu? Unde se indreapta el?

Calatoria noastra are sanse sa continue pe aceeasi alee dupa ce creierul incepe sa functioneze din nou?

Poate stii ca perioada de indragostire poate dura pana la 2 ani! Eu am aflat tarziu, cand era prea tarziu. M-am trezit mergand inspre Soare si el alergand inspre Luna. Fugeam ca 2 nebuni unul dupa celalat, nestiind ca de fapt drumurile noastre nu se intalnesc niciodata! Am plans, am pierdut, am ocolit in cercuri de atatea ori sa-l caut!

Ne-am ratacit si nu ne-am mai gasit niciodata! M-am intrebat atunci cu ce am gresit?

Am cautat adanc in interiorul meu si am mai facut o calatorie, de data asta spre mine.

Ce vreau? Ce vad? Ce am omis?

Am aflat ca inca de cand ne nastem, traim in uniune cu mama, cea care ne poarta in pantece, ne satisface nevoile si aceasta idee o pastream in inconstient multa vreme.

Tu cum esti? Te astepti ca El sa stie fara sa-i spui ca ti-e foame, ca ai nevoie de mangaiere, ca te doare?

Daca ai trait candva ce am trait si eu scenariul a pornit asa:

V-ati intalnit, a fost pasiune, comunicare , ati ajuns insetati sa va infruptati unul din celalalt crezand ca misterul e romantic.

Nu ai vrut sa stii nimic decat sa te cufunzi tot mai adanc, sa faci parte din El, sa fii din nou in legatura mentala cu pantecul din care te-ai nascut, sa fiti unul!

Ce se intampla insa cand pasiunea dispare, cand ati consumat hrana, toata doza de euforie pe care ti-ai creat-o?

Alegi sa deschizi ochii, sa te desprinzi din placenta care v-a legat si sa iti redescoperi personalitatea, dorintele individuale.  Iti dai seama cate te-ai blocat intr-un punct, nu ai mai evoluat ca om si acum nu stii cum sa evoluati in doi. Timpul n-a stat in loc, te-a consumat pe tine, pe El, sentimentul vostru. Acum ce mai dai? Ce mai primesti?

Iti spun eu!

Dezamagire, intrebari.

Ce s-a intamplat?

Draga mea cum e?

E suficient sa alegi fara sa dai importanta detaliilor, sa te arunci intr-o relatie ghidata de instinct?

Eu nu cred!

”E minunat sa fii indragostita, dar la fel de extraordinar este sa fii inteligenta”- C . Nuta

Dupa ce am fost doar indragostita si nu inteligenta, acum poti sa-ti spun ca am gustat dezmagirea, suferinta, drama prosteasca!

Sunt convinsa insa ca tu esti si inteligenta si vei lua in calcul ce am descoperit eu, ce am aplicat si a functionat pentru ca sa ai parte de bucurie, implinire, satisfactie emotionala permanenta.

In acest articol vin sa-ti impartasesc cateva semnale la care poti sa fii atenta la inceputul unei relatii, nu de alta dar cred ca te iubesti si te respecti suficient de mult incat sa nu vrei sa gusti din bucatele otravite ale vietii.

Te asigur ca daca iti mentii atentia treaza si obiectivitatea inainte de a te arunca in valurile iubirii, poti evita confictele, dezamagirea si frustrarile ce pot aparea in spatiul neocupat de luciditate in mintea ta! Iti dau astazi o unealta pe care o poti folosi in stilul tau autentic!

Tot ce trebuie sa faci este sa intinzi mana si sa o iei! Ok. Nu te mai tin pe jar!

1. Opreste-te! Nu privi doar la ceea ce vrei sa vezi! Inceteaza sa ignori semnele care iti pot indica probleme importante! Ce faci?

a. Esti binevoitoare!

”El nu e baiat rau dar uneori isi mai pierde controlul”!

” Diferenta de varsta nu poate fii o problema din moment ce ne iubim”!

b. Ii inventezi scuze!

”Uita sa ma sune cand intarzie, dar il inteleg, lucreaza foarte mult”!

”Nu stie sa ma asculte pentru ca nu l-a invatat nimeni”

” Nu comunica cu mine, dar de ce m-as ingrijora? Barbatii oricum stau prost la capitolul asta”.

c. Negi cu vehementa!

”Normal ca a parasit-o pe fosta lui prietena fara explicatii! Sigur era ceva in neregula cu ea!

”De ce spui ca ma inseala? Nu cred asa ceva! Tu esti doar invidioasa”.

Pune-l pe un piedestal si idealizeaza-l si este posibil sa nu iei in calcul anumite aspecte reale ale personalitatii sale, pe care le-ai fi vazut in alte circumstante.

2. Nu iti reprima intrebarile pe care le ai.  Stiu ca e romantic sa va plimbati, sa va complimentati. Adevarul este ca nu vrei sa stii mai multe pentru ca ti-e teama de ce ai putea afla. Iti doresti atat de mult ca relatia asta sa mearga incat nu vrei sa-l cunosti mai bine acum! Aveti timp!

Gresit!

Cu cat inaintezi in relatii fara sa stii anumite lucruri cu atat mai dezastruos poate fii daca vei afla tarziu ca anumite aspecte legate de personalitatea lui nu iti plac si nu le aprobi! Atunci sa te vad!

Dezamagita?

Nu imi doresc asta!

Ai grija sa nu te trezesti intr-o zi ca ai ales langa tine omul care ai sperat sa devina ci ca in realitate personalitatea lui nu are nimic in comun cu a ta! Ce nu vrei sa stii va iesi la iveala mai devreme sau ma tarziu!

3. Faci prea repede compromisuri! Iti doresti atat de mult sa fi iubita  incat te desparti de tine, de cine esti, de credintele si valorile tale, de interesele personale doar de dragul lui.

”Tie iti place dansul, plimbarile in parc, muzica, natura. El prefera sa stea acasa, intre 4 pereti sa se joace pe calculator!

Compromisul tau: Stai acasa si te plictisesti langa el”.

”El merge la fiecare sfarsit de saptamana in cluburi si baruri. Tie iti plac excursiile si locurile noi.

Compromisul tau: Mergi in cluburi cu el, desi ti-ai dori sa faci altceva!”

”Tu mergi la psiholog o data pe saptamana pentru a-ti analiza si intelege mai bine actiunile si trairile emotionale. El considera asta o mare prostie!

Compromisul tau: Renunti sa mergi la psiholog”.

” Partenerului tau nu ii plac parintii si prietenii tai si alegi sa nu-i vizitezi prea des sa nu-l superi.

Ce au parintii tai dintr-o data? De ce nu ii mai vezi asa cum ii vedeai o data? Ai renuntat la ei pentru El!”

Ai grija draga mea, incepi sa te pierzi pe tine de dragul lui. Sa nu te trezesti intr-o zi singura, cand vei avea din nou nevoie de ei si sa iti para rau!

Incet, incet uiti de tine, de aspecte ale personalitatii tale doar pentru el? Asta vrei? Poti sa incerci sa fii altcineva decat esti dar nu-ti va iesi pentru mult timp!

4. Confunzi atractia sexuala cu iubirea.

L-ai cunoscut in excursie, in vacanta unde ati trait cele mai excitante partide de sex. V-ati intalnit in continuare de mai multe ori pe saptamana si aspectele erotice fiind spectaculoase crezi ca il iubesti!

Abia dupa ce va mutati impreuna va dati seama ca nu aveti nimic in comun. Va certati din absolut orice. Daca pana acum v-ati cufundat in erotism majoritatea timpului, nu te arunca crezand ca e iubire. Dependenta e toxica si desi sexul e foarte important, mai ai si alte nevoi!

Concluzia:

Ce vrei de la relatia asta? Fii atenta la semnele care pot indica eventualele probleme  intre voi daca vezi in el un partener potrivit pentru tine in timp.

Astept sa-mi spui cum e relatia ta, sa-mi spui ce-ti doresti in general in relatii.. Sunt aici sa descoperim impreuna, obiectiv, semnalele corect! Lasa-mi un mesaj sau un comment si iti voi raspunde!

De ce?

Vreau sa nu traiesti niciodata sentimentele otravitoare pe care eu si alte femei le-am trait! Viata are atatea orizonturi uimitoare pe care le poti cunoaste! De ce sa pierzi timp otravindu-te singura!

Evolutia ta personala te poate ajuta!

Pe curand!

Cristina