Care e momentul in care cauti raspunsuri?

Plecam la drum cu o tolba de speranta si ne indreptam in ritmul nostru spre a ne indeplini dorintele inimii. Iubesc inceputurile pentru ca poarta cu ele un entuziasm debordant si o putere nemarginita care te conduce aproape fara voia ta spre directia aleasa. Pornim aproape considerandu-ne omnipotenti si atata timp cat ducem cu noi certitudinea ca nimic nu ne poate opri, nimic nu o va face.

Drumul insa nu e de fiecare data lin, pentru ca lectiile de viata nu inceteaza niciodata. Adesea traim si experimentam repetitiv aceeasi situatie pana cand vom fi invatat lectia care se ascunde in spatele ei.

Nu ne place sa pierdem, pentru ca pierderile inseamna durere, inseamna nesiguranta si dezechilbru. Si cum ar putea fi altfel? Atunci cand suferi o pierdere intreg sistemul ti se zdruncina, simtul de sine se clatina si directia clara pe care o aveai devine acum confuza si prafuita. E momentul incepem sa cautam niste raspunsuri.

Insa paradoxal o data cu o pierdere castigam un alt inceput si nu numai. Momentele in care ne oprim sa reflectam asupra scopului vietii sunt din ce in ce mai putine in graba epocala in care traim. Ne indreptam spre noi insine atunci cand a venit momentul sa ne plangem durerea, a noastra sau a celorlalti. Dramele ne sensibilizeaza intr-un mod ironic si au un efect de trezire, insa de putine ori aceasta dureaza.

In societatea noastra suntem invatati la un anumit nivel ce sa facem daca cineva este ranit sau se imbolnaveste. Paradoxal putini dintre noi primesc indicatii despre ce putem face sa ne ajutam pe noi insine atunci cand experimentam suferinte emotionale.

Cand eram bebelusi instinctiv stiam cum sa exprima si sa procesam fiecare emotie pe care o aveam. Daca ne era teama, tipam din strafundul plamanilor. Daca eram furiosi exprima acele emotii instant de asemenea. Trecerea de la bucurie la furie, la teama se petrecea la fel de natural ca o respiratie. Am fost nascuti cunoscand exact adevarata noastra natura care include dreptul nostru natural de a fi iubiti si de a exprima exact ceea ce simtim iar cand am pornit in calatoria vietii aceasta era metoda prin care noi semnalizam o pierdere emotionala intr-o anumita masura.

Pe masura ce inaintam pe drumul vietii ne intalnim adeseori cu experiente pe care le catalogam drept tragice, fie ca le numim lovituri ale destinului sau ne consideram victime ale oamenilor din jurul nostru.

Cum facem fata mental si emotional la asemenea evenimente?

Poate ca am pierdut pe cineva drag sau am fost vicime ale dezastrelor naturale sau am trait orice alta experienta pe care noi o definim ca o pierdere. Este uman sa ne simtim deprimati dupa astfel de evenimente sau este posibil sa ramanem constienti si sa ne pastram totusi atitudinea pozitiva in aceste perioade dureroase? Exista oare o insemnatate mai adanca in spate acestor evenimente tragice?

Mai intai ce reprezinta o pierdere tragica pentru noi?

Conditionarea noastra sociala ne invata sa interpretam evenimente ca moartea cuiva drag, o boala, un dezastru natural, o dizabilitate sau poate chiar o despartire ca fiind tragica. Sa trecem prin suferinta emotionala in aceste cazuri se considera a fi un comportament normal.

Se asteapta chiar sa urmeze un intreg proces care a fost definit ca stadiile durerii si care trece prin urmatoarele stari: negare, furie, victimizare, depresie, acceptare.

Dupa parcurgerea acestui proces speram sa depasim pierderea si sa mergem mai departe. Si totusi majoritatea oamenilor nu ajung pana la a depasi momentul, pur si simplu renunta la un moment dat, intr-un anumit fel la vietile lor, asa cum au fost pana atunci.

Dar ce este pana la urma ceea ce numim noi tragedie, sau unde se naste ea?

Tragedia reprezinta o forma de atasament fata de circumstante. Cand devii atasat de o anumita circumstanta si apoi are loc un eveniment care nu este in concordanta cu asteptarile tale, rezultatul este durerea emotionala. Cu cat mai mare este atasamentul cu atat mai mare este acum durerea.

Am fost invatati pana si modul in care sa percepem si sa ne simtim atunci cand are loc un eveniment.

De exemplu:

Daca pierdem pe cineva drag, atunci etichetam aceste eveniment drept tragedie. Daca cineva strain a incetat din viata eticheta este ‘’stire’’.

A ucide un caine, o pisica reprezinta cruzime. A ucide un animal care e crescut pentru carne il etichetam drept ‘’cina’’.

Conditionarea sociala inca ne incurajeaza sa gandim in acesti termeni. Intotdeauna sunt grupuri de genul ‘’noi’’ versus ‘’ei’’. Suntem incurajati sa fim de partea unui grup de oameni si contra altuia.

Dincolo de atasament

Radacina atasamentului este teama. Fara teama nu exista niciun ataşament fata de o anumita circumstanta, nici o rezistenta emotionala in fata a ceea ce urmeaza. Daca am putea sa ramane deschisi la orice si sa nu ne atasam de nimic, atunci nu am experimenta niciun fel de teama. Daca alegi sa traiesti o viata bazata pe teama, atunci atasamentul e in regula. Dar daca iti doresti sa scapi de aceasta teama nenecesara, aceasta conditionare sociala in ceea ce priveste atasamanetul e necesar sa fie inlaturata si inlocuita cu alegeri constiente.

In loc sa continuam sa vedem anumite evenimente drept tragice de ce nu alegem un context in care sa le vedem ca pe o transformare? Schimbarea este o parte naturala din viata noastra. Poate in loc sa respingi schimbarea ar fi mai bine sa o imbratisezi. In loc sa judecam evenimentele ca fiind bune sau rele putem sa renuntam la judecata si sa le acceptam asa cum sunt, ca fiind o parte iminenta din calatoria noastra prin viata.

Liberul arbitru ne da posibilitatea sa ne alegem gandurile si asta include inclusive contextual. Etichetarea anumitor evenimente drept tragice este o alegere, pe care oamenii cu adevarat constienti ar trebui sa o o evite. Nu esti o victimă a vietii tale.

Uneori te poti simti coplesita de anumite evenimente insa cand iti recapeti constiinta, intotdeauna optiunea de a rectiona mental al aceste evenimente este o posibilitate. Si reactia ta mentala, perceptia ta mentala asupra acestora iti vor dicta reacţia emotionala.

Cu cat opui mai multa rezistenta cu cat mai mare e durerea.Cu cat accepti evenimentele asa cum sunt, ca fiind o parte dintr-un scop mai inalt cu atat experimentezi mai multa bucurie.

Sa presupunem ca ai experimentat un eveniment care poate fi vazut de majoritatea oamenilor drept o pierdere tragica, cum ar fi moartea cuiva drag. Mai intai reactia ta ar fi una inconstienta si probabil aceasta ar fi un mare soc. Insa atunci când iti recapeti constiinta ai ocazia sa te gandesti ce inseamna acest lucru pentru tine. Poti alege contextual social si sa induri o lunga perioada de durere. Poti sa te invinovatesti tu sau pe ceilalti pentru moartea persoanei dragi. Poti suferi ani intregi daca tu alegi asta. Poti chiar sa alegi sa iesi din jocul vietii.

Stiu suna morbid insa modul in care faci fata pierderilor vietii tine de modul in care vezi viata.

De exemplu, in sistemul meu de credinte niciunul dintre noi nu moare cu adevarat. Doar ne schimbam forma. Chiar daca mi-ar lipsi persoana draga mie, partea fizica, conexiunea noastra spirituala intotdeuna va exista si aceasta este cea mai importanta parte din relatia noastra. Conexiunea noastra ar suferi o transformare insa nu ar disparea definitiv.

Ceea ce ti-am prezentat pana acum reprezinta un context centrat pe evolutia spirituala.

Fara indoiala pentru unii dintre voi acest context poate parea de ne acceptat iar pentru altii poate parea chiar atractiv. Totul tine de alegeri din nou. Motivul pentru care eu am ales acest context este pentru ca este generator de putere interioara.

In contextul spiritual orice atasament fata de lucruri sau oameni isi pierde insemnatatea. Indiferent ce se intampla esti capabil sa gasesti bucurie in orice circumstanta. Nu ignor evenimentele care chiar apar drept tragice in lumea fizica insa aleg sa privesc partea buna din ele. Cu totii facem parte dintr-un univers suprem si acolo ne vom intoarce.

Aleg sa vad lumea ca o minunata aventura in locul unei serii de evenimente tragice. Suntem creatori insa nu putem fi decat incepand cu gandurile noastre. In loc sa ne privim drept victime putem alege sa fim creatori si sa privim lumea drept un loc prietenos, nu o jungla.

Victimele nu pot sa salveze lumea. Victimele nu pot pune capat tragediilor. Doar creatorii au puterea de a face aceste schimbari.

Care este alegerea noastra? Alegi sa fi victima inconstienta a vietii tale sau creator constient a ei? Nu exista raspuns gresit sau corect. Ai liber arbitru sa faci tot ceea ce iti doresti. Dar chiar daca negi sa-ti eliberezi intreaga putere, nu poti nega existenta ei.

Cunoasterea este scopul nostru suprem pe acest pamant si o data cu ea evolutia noastra,

Cred cu desavarsire in evolutia noastra spirituala si ma simt datoare sa iti expun si tie aceasta perspectiva si context spiritual.

Ceea ce alegi sa faci cu aceste informatii sunt doar alegera ta

Te las sa meditezi.

Cu drag

Cristina Miculete

Iti mai recomandam:

Energia si gandirea pozitiva-Tehnica de programare mentala

Cum iti influenteaza teama viata

Eu, tu, trecut sau viitor

De ce totul apare atat de simplu cand de fapt e atat de complicat? As vrea sa inteleg de fapt cum este cladita lumea si sa ma simt raza jucausa rupta din soare care lumineaza totul in cale. Vreau sa simt ca traiesc, vreau sa simt ca totul e asa de frumos si ca pot realiza orice printr-un singur gand. Vreau sa ma las purtata de valurile vietii, sa ma bucur de fiecare moment cand urc tot mai sus si  sa nu ma izbesc de stancile care sunt peste tot in jurul meu. Vreau sa gust din placerile pe care ni le ofera viata si sa accept imperfectiunile care ne amintesc de efemeritate, spirit viu si nu eternitate divina. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, sa simt acel fior care ne incarca de energie si lumina angelica si ne face sa uitam de prelungirea noastra materiala. Vreau sa renasc si sa cresc intr-o femeie puternica, luptatoare care isi traieste fiecare secunda cu intensitate maxima .

Fiecare zi incepe cu un nou “vreau” sau “as dori” care ma plaseaza intr-o lume ireala, a creativitatii invaluita de o aura a optimismului. Personaje fictive, peisaje de o frumusete sublima imi umplu sufletul de bucurie. Acela este domeniul pe care il controlez cel mai bine pentru ca sunt un autor omniscient, omniprezent. Acolo, lucrurile se invart dupa cum vreau eu si nu dupa cum vor altii, iar fiecare scenariu este bine pus la punct pana la ultimul detaliu. Mi se spune exact ce vreau sa aud, ajung acolo unde imi doresc, fara a-mi abandona planurile sau a cunoaste insuccesul.

De ce ma limitez la visurile mele indraznete si nu ma confrunt cu realitatea? De ce nu ma trezesc si sa pornesc la actiune, fara a mai avea sentimente de resemnare? De ce, de ce….? Pentru ca nu ma cunosc suficient de bine pentru a sti daca pot muta muntii din loc, daca pot sa-mi ating propriile limite. Fiecare rasarit de soare este o noua lupta cu sufletul si mintea mea pentru a incerca sa gasesc raspunsuri la intrebari. Incerc sa fiu sincera cu mine insami si sa recunosc de ce simt aceste frustrari ale neimplinirii. Si am ajuns la un raspuns: de teama. Teama de necunoscut, teama ca nu voi realiza ceea ce mi-am propus, ca nu voi avea viata pe care mi-am plasmuit-o cu litere de aur, teama de a nu cadea in abis. Sunt constienta ca exista in mine forta care ma poate face sa zbor necontenit, dar este latenta si inca nu am descoperit calea care ma duce spre ea. Necunoscutul, ineditul ma atrag ca un magnet, insa mi-e teama ca nu voi gasi ceea ce speram, vreau o schimbare care sa ma faca sa evadez din aceasta apatie, insa mi-e frica de esec. Mi-e frica sa ma duc intr-o directie gresita si sa realizez ca am irosit timpul, atat de pretios, ca l-am devalorizat.

Da, vreau sa zbor, dar nu vreau sa ma lovesc in zbor. Nu vreau sa-mi frang aripile si sa cad!

Autor: Niscoveanu Elena

Arta feminina mai recomanda:

Mi-e frica

Cum iti influenteaza teama viata

Tu cand incepi sa traiesti o viata minunata

A fost o vreme cand  am ales sa stau si sa patrund in mintea mea pentru a descoperi ce anume  ma stopeaza in drumul meu. Uneori  te gasesti aseptand un semn care sa iti transmita pe cale divina  motivul pentru care lucrurile nu se intampla asa cum vrei tu. Cand nu intelegi de ce lucrurile nu se intampla asa cum iti doresti , un sentiment de neliniste se instaleaza in viata ta. Ai vrea  sa primesti indicii sau pur si simplu sa ti se spuna  care e motivul pentru care ai ajuns aici. Apasarea reprezinta un chin  si te macina. Daca nu incepi sa cauti cauzele, momentele se prelungesc si agonia capata granite .

Teama te ingradeste si te opreste sa obtii ceea ce vrei. Asta a reprezentat descoperirea mea in calatoria spre evolutie – cu cat am capacitatea sa observ acest lucru, cu atat observ in jurul meu valente ale  fricii in majoritatea oamenilor.

Poate ca iti place o persoana si ti-e teama sa o inviti in oras, asa ca pleci ramanand cu un gust de dezamagire .

Poate ca iti doresti sa deschizi o afacere, dar vezi toate obstacolele inainte de a porni la actiune si pana la urma te decizi  sa  abandonezi ideea  pentru ca toate scenariile par imposibil de realizat. Preferi perfectiunea in locul actiunii si  in final ajungi sa ingropi ideile pe care le-ai avut  inainte de a le pune in practica.  In fiecare zi  o multime de oameni  sunt impiedicati sa-si atinga visurile  datorita acestor obstacole imaginare.

Am trait pe pielea mea acest sentiment  si aceste temeri nejustificate si  te intreb astazi:

De cate ori ai vrut sa pui capat unei anumite situatii nesatisfacatoare dar teama  unui pericol imaginar  si-a spus cuvantul si ai abandonat?

De cate ori ai vrut sa initiezi un proiect, o relatie, sa faci un pas spre un lucru pe care ti-l doreai si te-ai trezit abandonand ideea inainte de a face macar un pas?

In ochii tai visul in sine a devenit un inamic,   si nu te puteai insela mai mult pentru ca inamicul tau  nu e  nici pe departe dorinta, visul, obiectivul tau.   Ceea ce te retine in a obtine ceeea ce iti doresti nu este maretia sau importanta obiectivelor tale. Limitele nu isi gasesc locul aici si indiferent de cat de importante si marete ti se par aspiratiile tale nu  sunt niciodata “prea mult”.

Poate ai sa te impotrivesti acestei idei si vei gasi milioane de scuze pentru care nu poti ajunge acolo unde iti doresti – insa nu ma convingi.  Potentialul tau este enorm. Resursele umane sunt de o amploare inimaginabila, singurul tau obstacol il reprezinta ignoranta si lipsa de informatie care te ajuta sa folosesti acest potential in avantajul tau.

Cine te impiedica? Ce te retine in acest drum? Care este dusmanul tau numarul 1?

Oricare ar fi raspunsul tau, va scoate la iveala acelasi lucru.

Teama.

Asa este: temerile iti guverneaza viata si atata vreme cat  te vei lasa condusa de acestea vei continua sa ramai blocata in lipsa de actiune.

Teama de saracie?

Teama de critica?

Teama de boala?

Teama de respingere?

Teama de abandon?

Teama de moarte?

Care e lista cu temeri care te conduce prin viata?

Eu personal multa vreme am fost guvernata de teama de abandon. Cand esti implicata intr-o relatie de iubire dependenta , teama de singuratate, teama de  a nu-ti pierde obiectul iubirii iti poate face viata un calvar. Vrei sa spui stop, vrei sa pleci dar parca ceva te tine legata in loc. Constientizezi ca  emotiile toxice au pus stapanire pe tine insa nu stii ce anume nu te lasa sa pleci.

Aida  e implicata intr-o relatie si imi spune mereu:

‘’Nu mai pot, nu mai rezist, aceasta relatie imi consuma toata energia , nu mai am putere, si totusi ramane in acelasi loc pentru ca teama de a ramane singura cu ea insasi in aceeasi incapere e mai puternica decat orice. Golurile  interioare  pe care nu si le-a acoperit si care acum sunt completate de existenta unei persoane in viata ei nu ii dau voie sa plece.

Pana nu va invata sa isi accepte teama si sa o foloseasca in favoarea ei pentru a invata sa se iubeasca pe sine si pana nu se va accepta pe sine pentru a depasi nevoia acuta  a unei alte persoane  in viata ei, indiferent daca emotiile pe care i le confera sunt toxice, nu va fi capabila sa dezvolte o relatie santoasa. Teama de a fi abandonata   ii va influenta comportamentul si ii va cuprinde gandurile si actiunile astfel incat va ajunge sa fie abandonata cu adevarat.

Ce poti face?

Indiferent care e temerea care te tine pe loc si nu iti da voie sa evoluezi sau sa iesi din situatiile care nu iti sunt favorabile,  primul pas este sa descoperi si sa constientizezi  concret care este  aceasta.

Pasi de actiune.

Infrunta-ti teama: De fiecare data cand infrunti una din temerile tale castigi 3 calitati importante:

Putere

Curaj

Incredere

Ceea ce va urma va fi mult mai usor . Si daca trebuie sa te descurci cu o temere , oricare ar fi  si mai tarziu realizezi ca i-ai supravietuit, multe lucruri de care te-ai temut in viata ta vor incepe sa dispara si sa capete o importanta mult mai mica.

Poti chiar sa ajungi la concluzia ca  nu aveai motive sa iti fie teama. Totul e relativ. Si fiecare triumf , fiecare problema, teama, experienta devine mai mare sau mai mica ca si importanta,  in functie   de situatia cu care o  compari.

Pentru a capata o perspectiva extinsa  a experientelor umane si pentru a te dezvolta  trebuie sa  actionezi si sa iti infrangi teama.

Actiunea distruge teama

In mintea ta  lucrurile par foarte dificile si infricosatoare de la distanta. Daca te decizi sa actionezi ai sa vezi cum aceasta bula se risipeste . De ce? Hai sa trecem la urmatorul pas

Actioneaza si mentine-te ocupata!

Poti sa stai si sa astepti ca  increderea si curajul sa iti bata la usa . Daca o faci poti trai exact efectul invers. Cu cat te gandesti mai mult , cu cat mai mult teama vei construi in jurul tau.

De multe ori contruim monstri infricosatori in mintea noastra. Poate din cauza  lucrurilor pe care le vedem la stiri,  la televizor sau in filme; sau poate ca ajungi sa gandesti atat de mult incat mintea incepe sa creeze scenarii ingrozitoare cu ce s-ar putea intampla. Probabil ca ai observant ca in viata 80 la suta din grijile noastre nu ajung niciodata sa se adevereasca. In schimb cand actionezi contra unei temeri, o sa vezi cum aceste ganduri se disipa si de multe ori castigam curajul de care avem nevoie facand lucrurile de care ne e teama, nu invers.

Teama se bazeaza de cele mai multe ori pe interpretari ale mintii

Oamenii au tendinta sa caute patternuri, modele. Problema este ca de cele mai multe ori le gasim pe cele negative, bazate pe una sau doua experiente, sau pe situatii judecate gresit sau pe baza unei neintelegeri in comunicare.

Cand te identifici cu gandurile tale  vei crede orice iti spun ele. O practica folositoare  ar fi sa nu-ti iei chiar toate gandurile in serios. De  multe ori ele si memoria ta sunt destul de nepotrivite.

Insa acest lucru nu este tot timpul negativ pentru ca te ajuta sa te deschizi, sa re-examinezi credintele vechi care se bazeaza pe anumite experiente pe care le-ai interpretat intr-un mod mai putin folositor. Te deschizi si incerci din nou  sa vezi ce se intampla de aceasta data,  in loc sa ramai blocata in  ganduri, lipsa de actiune si temeri.

Nu te agata de iluzia ta de siguranta

‘’Siguranta este de cele mai multe ori o superstitie. Nu exista in natura.. Viata este ori  o aventura indrazneata ori nimic.”

Hellen Keller

De ce oamenii nu-si asuma riscuri? Sa fie oare  doar pentru ca sunt paralizati de teama?

Am sa-ti spun ca nu. Un alt mare motiv pentru care oamenii  nu-si infrunta temerile este pentru  ca ei cred ca sunt in siguranta unde se afla acum. Dar adevarul este ca siguranta e o supersitite, e creata de mintea noastra  pentru a ne face sa ne simtim confortabil. Dar nu e nimic sigur, viata inseamna necunoscut si  nesiguranta.

Exista posibilitatea sa ramai fara loc de munca.

Cineva s-ar putea desparti de tine si sa plece

Boala e probabil sa te loveasca

Moartea intr-o anumita circumstanta tot va veni. NU poti controla momentul.

Cine stie ce s-ar mai putea intampla?

Aceasta superstitie nu este neaparat doar negativa. Este creata de mintea ta ca sa poti functiona in viata. Nu are sens sa devenim paranoici gandindu-ne la toate lucrurile negative care se pot intampla, insa nici nu e bine sa ne agatam de iluzia sigurantei. E nevoie sa gasesti un echilibru  unde sa nu devii obsedat de necunoscut, dar sa costientizezi ca e acolo si sa traiesti ca atare.

Cu cat incetezi sa te agati de aceasta iluzie totul devine mai interesant si mai incitant. Nu iti mai construiesti ziduri in jurul tau si nu iti mai setezi limite  pentru a te simti in siguranta, pentru ca oricum aceste ziduri nu te pot proteja.

Fii curioasa!

Cand esti blocata in temeri, esti inchisa. Ai tendinta de a crea  diviziune in mintea si in lumea ta. Creezi bariere intre tine si ceilalti oameni. Curiozitatea pe de alta parte vine la pachet cu  anticipare si entuziasm. Te deschide. Iar atunci cand esti deschisa ai lucruri mai distractive la care sa te gandesti decat sa te concentrezi pe temerile tale. Curiozitatea te ajuta sa castigi intelegerea anumitor lucruri, si cu cat intelegi anumite lucruri, cu atat norii de teama dispar.

Emotiile pe care le experimentezi  sunt adesea rezultatul  gandurilor tale. Modifica  lucurile asupra carora te concentrezi  si iti poti schimba sentimentele in legatura cu acele lucruri.

Cum devii mai curioasa?

Una din cai este sa te intorci in trecut si sa iti amintesti  toate momentele interesante  pe care le-ai trait datorita curiozitatii si multimea de lucruri  pe care le-ai descoperit si experimentat datorita ei. Curiozitatea este un obicei. Cu cat esti mai curioasa, cu atat devii mai curioasa. Si  in timp,  devine o parte naturala din tine.

Inlatura separarea! Inlatura teama!

Ego-ul vrea sa iti divizeze lumea.  Vrea sa contruiasca bariere dupa bariere si iubeste jocurile de comparare: jocurile in care oamenii sunt diferiti de tine, jocurile in care esti mai buna sau mai rea decat altcineva. Toate acestea creeaza frica. Actionand in sens invers inlaturi teama.

Nu exista o separare reala intre oameni. Ca suntem la fel si nu exista separare intre oameni poate suna ciudat.

Dar un gand pe care poate ai vrea sa-l incerci este  ca fiecare persoana pe care o cunosti este un prieten.

Un altul este sa incerci sa iti dai seama ce parte din tine o vezi in persoana cu care intri in contact.

Exista adesea frame-uri ale mintii cand intalnim pe cineva. Fie ne intrebam cu ce suntem diferiti fata de persoana respective, fie ne intrebam in ce privinte ne asemanam. Primul frame e determinat de ego, care incearca sa creeze divizare si caruia ii place sa judece oamenii pentru a-si intari simtul de sine.

Celalalt creeaza caldura, deschidere si curiozitate. NU mai lasa loc judecatii.

Acest lucru nu e usor mai ales daca timp de atatia ani am pastrat in minte  primul frame. Dar poti intra in cel de-al doilea urmand pasii   pe care ti i-am prezentat.

Pe masura ce iti infrunti temerile, separarea si  barierele pe care le-ai creat in jurul tau dispar incet incet. Te apropi si te simti mai conectata cu oamenii cu care interactionezi.

Cu actiune, curiozitate si intelegere devenim mai apropiati unii de ceilalti, invatam sa ne intelegem mai bine pe noi insine si pe ceilalti, ne vine mult mai usor sa ne cunostem , sa vedem anumite parti din ei reflectate in noi.

Cu drag

Cristina