Tu cand incepi sa traiesti o viata minunata?

Povestea Ta
Nu stiu tu cum esti dar eu aud din ce in ce mai des expresia: Care e povestea ta?
Cand vine vorba de experienta vietii traite se pare ca toti avem o poveste bine pusa la punct care sa dea explicatii pentru actiunile noastre, pentru trecutul nostru si inclusiv pentru viitor.
Fiecare persoana care ne-a atins experienta vietii, fie ca e vorba depre un profesor, un parinte autoritar, un eveniment sau o situatie, si-au pus amprenta asupra povestii noastre. Ne-au lasat urme adanci in psihic si totodata in identitatea noastra.
Povestile noastre poarta cu ele toate credintele, emotiile si concluziile pe care le-am acumulat toata viata. Partea proasta e ca nu ne dam seama, ca dimineata ne imbracam cu ele si plecam la drum. Numai concentrandu-ne atentia si intorcandu-ne spre analiza povestilor noastre putem descoperi care sunt credintele ce ne ghideaza actiunile.
Am sa incep cu povestea mea
In urma cu cativa ani, nici nu visam cat de mult ma cufundam in povestea mea, si in ce masura o foloseam ca scuza pentru a-mi explica actiunile. Aceleasi ritualuri repetitive care ma faceau regina dramei. Dintotdeauna am vrut sa fiu o regina, si fara sa stiu, eram.
Daca laitmotivull vietii tale este unul dintre urmatoarele, vei descoperi imediat tema povestii tale. Sunt convinsa ca ai spus-o de atatea ori asa ca sti absolut toate detalille.
Retrage-te intr-un loc placut unde nu poti fi deranjata si mai spune-o o data.
Am sa te rog sa inchizi ochii pentru cateva momente, sa rememorezi filmul vietii tale. Uita-te la imaginile care iti vin in minte de cand te-ai nascut, ce vezi in jurul tau. Apoi rememoreaza amintirile de la gradinita, de la scoala, momentele care iti vin in minte. Fi atenta la ce vezi, la ce auzi, la ce simti, la persoanele din jurul tau. Continua pentru fiecare etapa din viata ta. Da-ti voie sa retraiesti toate aceste momente si cand te simti pregatita deschide ochii si noteaza toate aspectele care ti-au venit in minte.
Fa-o cu seriozitate daca vrei sa descoperi in ce stadiul al sclaviei te-a adus inconstientul tau.
Am sa te ghidez prin aceasta experienta pentru ca o data ce vei descoperi credintele care te conduc in viata, vei da o alta intelegere tuturoror evenimentelor prin care ai pasit de-a lungul vietii. Iti spun din proprie experienta. Vocile din capul meu ma tineau in loc, ma impingeau spre actiuni necugetate, ma tineau legata intr-o drama fara sfarsit.
Dependenta relationala, gelozie, frustrari si stima de sine scazuta toate faceau parte din povestea mea insa nu stiam sa le identific.
Nimeni nu ma place
Nu ma integrez nicaieri
Ceva este in neregula cu mine
Sunt prea proasta
Sunt incompetenta
Nu ma doreste nimeni
Nu ofer suficient
Sunt calcata in picioare
Nu am nimic special
Si lista continua. Credintele noastre se gasesc in nenumarate variatuni. Suntem unici, de aceea daca nu te-ai recunoscut in frazele de mai sus cauta in continuare:
Sunt nevrednica
Nu merit nimic
Sunt nepotrivita
Nu sunt importanta
N-am valoare
Viata mea nu creeaza nici o schimbare in jur
Sunt un nimeni
Sunt ranita
Sunt o nenorocita
Sunt o greseala
Sunt rea
Nu sunt in regula.
Sunt incomplete
Am defecte
Nu merit sa fiu iubita
Sunt o ratata
Nimanui nu-I pasa de mine
Nu pot avea incredere in nimeni
Atunci cand aceste credinte ascunse sunt declansate ele se asigura ca traim exact ceea ce credem. Gandirea pozitiva este cheia.
Dezvoltarea personala nu e in van, si nu se termina la o multime de materiale motivationale citite ci merge mai departe, la actiune!
Daca as fi ramas cu cartile citite, astazi as fi aceeasi mica si neinsemnata persoana, fara simtul valorii personale, fara un drum cert si o vocatie descoperita. As fi continuat si acum sa alerg prin lume, sa calatoresc in speranta ca voi putea umple golurile interioare cu un nou barbat, sau o noua coafura sau noua mea poseta si pereche de pantofi.
Capcana lui Maine
Primul pas este contientizarea care poate veni dintr-o revelatie, dintr-o carte sau pur si simplu din acest articol sau oricare altul. Pentru mine a fost o simpla intrebare, pe care am s-o numesc intrebarea potrivita.
Pana atunci imi spuneam adesea:
De maine am sa fac mai mult sport
De maine nu mai pierd vremea
De maine o sa investesc in mine
De maine nu voi mai face ce-mi spun altii
De maine sunt hotarata sa-mi schimb viata in bine
De maine ma duc la sala
Continua tu!
Acest Maine e cel mai mare dusman al tau. Iti spun sigur. Daca nu actionezi ACUM nu o vei face niciodata.
Intrebarea care m-a declansat pe mine si m-a facut sa ma ridici de pe scaun a fost una banala pe care vocea mea interioara mi-a soptit-o la ureche:
‘’Vrei o viata de calitate? Ce faci pentru asta?’’
Mi-am dat seama ca nu faceam nimic, ca doar ma victimizam si imi spuneam ‘’biata de mine’’, invocand o serie de motive:
…..daca as fi trait intr-un alt mediu
….daca as fi avut mai multi bani
.…daca ad fi avut mai mult suport
In acel moment am inceput sa actionez, nu am mai acceptat acest’’ de maine’’.
Am inceput sa citesc, sa studiez comportamentul oamenilor fericiti, am demisionat de la locul de munca care nu-mi placea, am inceput sa merg la seminarii de dezvoltare personala. Ce genti, ce haine in trend, ele nu-mi aduceau liniste sufeteasca, nu-mi aduceau relatia sanatoasa pe care o doresc, nu aveau pe etichete , secretele progresului personal.Nu ele m-au adus sa fiu indragostita de viata pe care o traiesc azi.
Scoala nu m-a invatat cum sa am o viata implinita, amanarea nu mi-a adus vreun beneficiu, nu am atras in viata mea oameni minunati, ramanand prinsa in drama mea personala, in povestea vietii mele si fiind in continuare o sclava a subcontientului meu.
M-am hotarat sa-l cuceresc, sa ma ridic de pe scaun, sa investesc in mine, cu o gandire pozitiva. Daca eu nu o faceam, cine crezi ca juca la bursa dezvoltarea mea? Nu e suficient sa stai pe fotoliu si sa citesti, uneori e esential sa iesi din starea de comfort si sa faci ceva.
Tu cand ai de gand a incepi sa te ocupi serios de tine?
Ridica-te de pe scaun! Ai dreptul sa fi cine vrei sa fi, ai puterea sa mergi oricat de departe iti doresti, ai DOAR O VIATA! Cu ce o umpli?
Cu regrete, victimizari, lacrimi, indoieli , durere?
Nu vad ca vrei altceva!
Raspunde-ti la urmatoare intrebari:
Investitiile pe care le faci iti aduc o mai buna calitate a vietii?
Ti-ai descoperit vocatia, scopul si misiunea in viata?
Ai destula incredere in tine?
Sti sa iti folosesti resursele personale pentru a te programa spre o viata implinita?
Care sunt temerile care te tin in loc si cum le depasesti?
Faci cu adevarat ceea ce iti place, relatia ta, cariera ta, hobby-urile tale sunt in conformitate cu adevarata ta fiinta sau fac parte dintr-un mit familial pe care il porti cu tine?
Ai o gandire pozitiva?
Esti o persoana autentica sau o marioneta?
Lasa-mi un comentariu, fa un legamant cu tine chiar ACUM, nu maine. Ia o decizie. Renunta la ceva ce te nemultumeste pentru ceva ce iti bucura sufletul cu adevarat!
Intelepciune
Cristina Miculete
Noi mergem intr-o tabara de dezvoltare personala din 29 aprilie pana in 2 mai . Self Discovery Camp- Descopera-ti pasiunea si cum sa-ti atingi scopul dorit. Mai ai doar cateva zile sa te hotarasti.Intra ACUM pe www.selfdiscovery.ro
Aboneaza-te la newsletter pentru a afla subiectele noi si descarca materialul gratuit: Arta feminina a dragostei-Ingrediente si Otravuri







Buna Cristina…mmm..nu jtiu exact dak ti aduci aminte de mine, am vbit odata la telefon…
as vrea sa impartasesc cu tn ceva, imi poti lasa e-mailul tau?
multumesc:)
E un paradox total omul; natura lui este de a trai intr-o societate, omul nu poate supravietui singur, nu este dotat fizic asta o stie orisicine. Dar in societate, in prezent, omul este distrus sufleteste. Si asta inca din perioada cand face primii pasi in viata. Ai punctat bine si de ce, pentru ca ne gandim prea mult la ceilalti si ce cred ei despre noi. O piedica care ne impiedica sa ne dezbracam de haina saracului si sa o punem pe cea a unui imparat. Un imparat care isi poate conduce viata.
Ce ma nemultumeste pe mine este ca nu am destula rabdare si poate chiar si incredere in tot ceea ce intreprind pentru a ma dezvolta. Vreau totul acum , imi urla un gand copilaresc. Uit si ca trebuie sa muncesc. Uf uf
Frumos articol. Parca mi-au batut obrazu toate ” calitatile” pe care le-ai insiruit. Sa ne privim cu totii mai bine in oglinda, descoperim noi un imparat care sforaie.
Multumesc.
sunt profesor de filosofie si psihologie.ma regasesc in conceptiile tale despre viata de parca eu as fi scris.esti o femeie puternica pe care nu a ajutat-o numai pregatirea profesionala ci si experienta de viata, pe care ai trait-o tu si altii si pe care o impartasesti cu mult optimism si incredere in viitor.eu aseman viata cu o calatorie, cu o destinatie sigura dar in care purtam cu noi bagaje, care pe unele le ratacim prin gari sau aeropoarte, iar cu altele ajungem la destinatie.in aceasta calatorie avem nevoie si de o pereche de pantofi frumosi (povestea de iubire)dar care nu ni se potrivesc intotdeauna, daca sunt prea stramti ne fac rani iar daca sunt prea largi ii pierdem din picioare .prin urmare trebuie sa-i gasim pe cei potriviti noua pana la sfarsitul calatoriei, dar nu este o regula sa-i si gasesti.(ca o gluma dam vina pe CRIZA
)/ )cu drag elisabeta
Buna Cristina… m-a pus pe ganduri ceea ce ai scris!sunt o pers emotiva si nu reusesc sa am incredere deplina in mine,intotdeauna cand fac ceva nu sunt sigura pe mine si ma gandesc”oare fac bn,…ce crede x si y despre mine??..etc”.as vr sa nu-mi mai pese de parerea celor din jur,imi doresc sa ma simt implinita!!!….e prima data cand iti scriu,Multumesc ,esti o persoana minunata!!!!!!
nu stiu ce se intampla Cristina primesc un articol doua de la tine si iar nimic:(( noroc ca mai intru sa verific daca ai mai scris,te as ruga tare mult daca se poate sa mi trimiti si mie articolele tale. te pup si sorry ca te tot pistonez dar chiar imi place mult cum scri:-*
Cristina… mi se`ntampla sa nu fiu sigura pe mine atunci cand fac ceva…daca e bine sau rau. Rareori ce`i drept, insa am observat ca daca nu fac atunci pe moment investitia si aman calitatea nu mai e pe placul meu:). te pup cu drag.
buna cristina. articolul tau ma impresionat…sunt o persoana cu o varsta destul de frageda..si am inceput sami fac griji pentru viitorul meu..pentru starile mele negative.sunt constienta ca as putea realiza orice mias propune dar ceva ma tine pe loc..ma face sa renunt, sa dau inapoi si sa ma simt foarte neinsemnata.mi-ai putea da e-mail-ul tau te rog?
te pup dulce
BUNA CRISTINA!Imi place mult cum scrii,si sunt sigura ca alini multe suflete cu aceste articole.DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE!
Buna, Cristina! Imi plac nespus scrierile tale, m-au pus cu adevarat pe ganduri si am ajuns sa ma intreb: cine sunt eu, o persoana autentica sau o marioneta? De aceea te voi ruga sa imi acorzi putin timp pt o discutie personala. Multumesc anticipat!
Multumesc Cristina.
acum ceva timp eram si eu la fel ca tine..fericita si recunoscatoare pt fiecare moment al vietii mele, chiar daca nu era perfecta..paradoxul e ca de cand as putea spune ca am facut rost de toate ingredientele pt a fi fericita si implinita, mintea mea a luat-o razna..am intrat intr-o depresie cumplita, si desi zilnic muncesc si incerc sa ma motivez ca sa scap de ea, nu reusesc. e destul de rau, mai ales ca nu prea are materialitate cauza depresiei mele..pe mine ma deranjeaza ca totul este trecator, fragmentez timpul in secunde pe care le analizez continuu, e foarte greu de explicat
am uitat sa rad, imi e greu sa ma mobilizez, mi-e frica de viitor, de trecut, cateodata ma simt ca un condamnat la moarte, mi-e rau fizic..am ajuns o epava, m-am indepartat de prieteni, cu iubitul meu ma port groaznic..
In alta ordine de idei, atricolele tale imi dau un pic de optimism..multumesc! felicitari! Tot ce imi doresc de la viata asta este sa ajung din nou ca tine! Tine-o tot asa!